Ulceratiile bucale recurente


Ulceraţiile bucale recurente

Cavitatea bucală este constant expusă factorilor de mediu ce pot agresa mucoasele ce o tapetează. Fie că sunt de forma alimentelor dure, prea calde, sau că sunt factori chimici, aceştia generează ulceraţii bucale, cunoscute şi sub denumirea de afte bucale.

Pe lângă aceşti factori, lucrările protetice incorect adaptate sau obturaţiile care nu se încadrează în conturul corespunzător pot să reprezinte spini iritativi ce produc modificări ale mucoaselor.

Aftele pot să apară singular sau pot să fie recurente, adică să se instaleze la nivelul cavităţii bucale cu o anumită periodicitate.

In primul dintre cazuri, dacă aftele apar doar o dată, ele se datorează unor modificări locale tranzitorii generate preponderent de alimente.

Pe de altă parte, în cel de-al doilea caz, când aftele sunt recurente şi reapar la anumite intervale de timp, atunci poate fi vorba de un iritant cronic ce produce modificări constante şi de intensitate mică sau medie asupra mucoasei bucale.

In mod normal, odată cu îndepărtarea iritantului, mucoasa se regenerează iar aftele nu mai apar.

Aftele bucale:
  • Aftele minore – reprezintă forma cea mai frecvent de ulceraţii bucale şi sunt izolate sau confluează. Afectează doar mucoasa nekeratinizată şi cel mai uzual loc de apariţie este faţa dorsală a limbii. Nu se întalesc niciodată pe gingia fixă sau pe palatul dur. Forma lor este ovalară, cu centrul albicios-gri iar marginea este roşie, eritematoasă. Diametrul este redus, de aproximativ 2-3 milimetri. Se vindecă spontan în aproximativ două săptămani şi nu formează cicatrici. Sunt destul de dureroase la început dar intensitatea scade scade în următoarele zile
  • Aftele majore – au tendinţa spre a avea un diametru mărit, de peste 1 centimetru iar conturul este neregulat. Cel mai adesea se găsesc individuale şi nu în buchete confluate. Pot să fie prezente la nivelul mucoaselor nekeratinizate chiar mai mult de 2-3 săptămani iar procesul de vindecare se încheie aproape de fiecare dată cu formarea de cicatrici.
  • Aftele herpetiforme – apar foarte rar, doar 5% din numărul de pacienţi afectaţi de ulceraţii bucale prezintă această formă severă. Denumirea provine din asemănarea lor cu leziunile produse de virusul herpetic. Sunt extinse în dimensiune, prezintă contur şi culoare neomogene şi se vindecă întarziat.
    Aftele herpetiforme nu interesează niciodată gingia fixă sau palatul dur, în contrast cu leziunile herpetice propriu-zise, provocate de virusul herpetic.

Pe lângă factorii traumatici mecanici, termici şi chimici menţionaţi în etiologia aftelor bucale, există şi alţii, endogeni, care sunt incriminiaţi atât în apariţia aftelor bucale dar şi în menţinerea acestora. Aceşti factori predispun la apariţia de ulceraţii bucale recurente, care revin la intervale scurte de timp la nivelul mucoaselor orale :

  • Predispoziţia ereditară – aftele bucale sunt mult mai frecvente la membrii aceleiaşi familii
  • Carenţele de fier, acid folic şi vitamina B – cresc de asemenea incidenţa aftelor bucale. Carenţa de fier este frecvent întalnită. Fie că este vorba despre o alimentaţie deficitară în acest element sau, la femei, de perioada de premenopauză, lipsa de fier din organism duce la apariţia de afte recurente.

In cazul aftelor simple, terapia poate să lipsească, acestea vindecându-se spontan. Pe de altă parte, în cazul aftelor bucale recurente este necesară investigarea cauzelor ce duc la apariţia acestora.