Leucoplazia cavității orale. Cauze. Tratament.


Leucoplazia orală. Factori de risc. Tratament

LeucoplaziaMucoasa orală fiziologică este constituită dintr-un epiteliu pavimentos fin, lucios, care prezintă o colorație roz-pal, omogenă.

Acesta adăpostește structurile anatomice subiacente precum:

  • mușchii,
  • oasele, 
  • nervii,
  • gladele salivare,
  • vasele sangvine.

Mucoasa bucală este supusă constant modificărilor de temperatură sau agresiunilor cauzate de alimentație sau diferite obiceiuri vicioase.

Fiind prima linie de protecție a cavității orale, orice leziune sau modificare a acesteia este relativ ușor depistată prin inspecție vizuală.

Aspectul leucoplazic al mucoaselor cavității orale

Leucoplazia reprezintă o afectare a mucoaselor care se dezvoltă lent, cronic, în timp, sub acțiunea unor factori iritanți.

Aceasta se caracterizează prin depunerea de plăci cu o colorație albicioasă. Pot să apară oriunde în cavitatea orală dar se dezvoltă, cu predilecție, la nivelul limbii, pe părțile laterale ale acesteia si la nivelul mucoasei jugale (interiorul obrajilor).

Nu reprezintă potențial canceros atâta timp cât factorul declanșator este eliminat. Totuși, leucoplazia este o leziune precanceroasă care ignorată poate avea un prognostic nefavorabil.

Factorii de risc în apariția leucoplaziei orale
  • Factorii mecanici împreună cu igiena orală deficitară:
  • Iritațiile termice – curenti galvanici între lucrari protetice din metale diferite.
  • Factori alergeni – lucrări acrilice sau din diverse aliaje metalice cu potențial alergen
  • Infectii cronice virale – Sifilis, H.I.V, EBV (virusul Epstein-Barr)
  • Fumatul – Fumul inhalat conține numeroase substanțe chimice, care vor fi absorbite, la nivel mucozal rapid, datorită vascularizației bogate prezente la acest nivel. Cel mai frecvent, renunțarea la acest viciu și menținerea unei igiene orale satisfăcătoare duce la dispariția depunerii leucoplazice.
  • Alcoolul – nu este un patogen atât de important când este consumat moderat și fără asocierea altor vicii. Totuși, la un pacient care fumează, alcoolul potențează efectul distructiv al fumului, grăbind apariția leucoplaziei.
  • Diabetul
  • Tulburarile circulatorii locale (sânge de stază , urmare a invadarii spațiului biologic de catre lucrari protetice incorect adaptate la câmpul protetic)
  • Inflamații subepiteliale (pungile parodontale)
  • Carențele vitaminice (avitaminoze), imunitatea deprimată sau privarea organismului de complexele de vitamine duc la apariția petelor leucoplazice
  • Condițiile fiziologice – Tulburările hormonale, femeile însărcinate au predispoziție de a dezvolta leucoplazie, care însă va dispărea după naștere în lipsa factorilor care să o mențină.
Incidența leucoplaziei orale

De obicei, leucoplazia se întâlnește la persoanele adulte, având o evoluție în timp sub acțiunea factorilor nocivi.
Stardardul de aur în diagnosticarea leuxoplaziei și diferențierea acesteia de un proces canceros este reprezentat de posibilitatea de îndepărtare de pe mucoase.

Orice depunere albă care nu poate fi raclată ridică semne de întrebare în legatură cu caracterul malign al acesteia. Medicul stomatolog va examina constant mucoasele și raporta orice modificare de culoare, sensibilitate sau textură.

La persoanele cu imunodeficienta (HIV) apare o forma specială: Leucoplazia păroasă.

În general, leucoplazia nu este dureroasă, dar leziunile pot fi sensibile la atingere sau când se consumă alimente iuți. Leucoplaziile sunt, de obicei, asimptomatice și sunt iniţial observate de către un medic stomatolog, în timpul consultației.

Un mic procent dintre leziunile leucoplazice arată semne precoce de cancer si multe tipuri de cancere bucale apar alături de zonele de leucoplazie. Dimensiunile leziunilor leucoplazice sunt irelevante. Chiar dacă sunt leziuni mici pot duce la carcinom şi o evoluţie letală.

Diagnosticul diferential se face cu:
  • lichenul plan
  • stomatita de contact
  • candidoza orală
  • leucoplazia păroasă
  • keratoza
  • leucodermia
  • lupus discoid eritematos
  • stomatita uremică
  • arsura chimică
Testele de laborator care sunt necesare:
  • biopsia prin excizia întregii leziuni leucoplazice
  • recoltarea prin raclare a celulelor de la suprafața leziunii
Tratamentul leucoplaziei

În general, leucoplazia este produsă de factori iritanți care se regăsesc tranzitoriu sau permanent în cavitatea orală. Îndepărtarea acestora precum și instituirea unei igiene excelente se dovedesc eficiente.
Dacă nu este de ajuns și leziunile arată semne precoce de cancer, acestea trebuie îndepartate: 

  • chirurgical
  • prin folosirea laserului cu CO2
  • prin inghetare
  • terapie fotodinamica
  • electrochirurgie

Chiar dacă studiile indică un risc de malignizare de 4-6% pentru leziunile leucoplazice, aceasta formațiune precanceroasă trebuie luată serios în considerare și terapia profilactică trebuie instituită cât mai repede.

Cavitatea orală reprezintă primul segment al sistemului digestiv, fiind constant afectată de agresori termici sau mecanici. Orice leziune suspectă la acest nivel trebuie abordată corespunzător și supravegheată vigilent.

În caz că se presupune existența unei formațiuni maligne, medicul stomatolog va trimite probe bioptice spre analiză de specialitate.
Este datoria pacientului de a se prezenta la controalele periodice la cabinetul de medicină dentară. În acest mod, orice deviere de la normal a structurii mucoaselor va fi depistată timpuriu, rata de succes fiind mai mare.

 # leucoplazia