Halitoza


Halitoza este formată din molecule volatile care pot apărea din motive patologice sau nonpatologice și pot proveni dintr-o sursă orală sau non-orală.

Halitoza – sau respirația urât mirositoare ​​cronică – este o afecțiune ce nu poate fi rezolvată prin utilizarea gumei de mestecat, a apei de gură sau prin periaj. Spre deosebire de „respirația de dimineață” sau mirosul puternic care persistă după anumite alimente, halitoza se menține o perioadă lungă de timp și poate fi un semn pentru o anumită afecțiune.

Halitoza afectează viața de zi cu zi a unei persoane în mod negativ, creând dezavantaje sociale și psihologice pentru indivizi, iar aceste situații afectează relația acestuia cu alte persoane.

Deși halitoza are o origine multifactorială, cel mai adesea ea apare datorită unei surse orale. Numărul de specii bacteriene, care se găsesc în cavitatea orală sunt peste 500, și cele mai multe sunt capabile să producă compuși volatili care pot provoca halitoză. La nivelul cavității orale ele găsesc condițiile propice pentru a se înmulți.

Astfel, igiena orală slabă joacă un factor cheie pentru dezvoltarea bacteriilor cauzatoare de halitoză. Aceste bacterii includ în special specii Gram-negative și proteolitice anaerobe care se depun în principal la nivelul suprafeței limbii și la nivelul pungilor parodontale.

Printr-o igienă orală precară, resturile alimentare și placa bacteriană dentară se acumulează pe dinți și pe suprafața limbii, putând provoca carii și boli parodontale precum gingivita și parodontita.

Inflamația țesuturilor gingivale și parodontale creează surse tipice pentru compușii volatili de sulf, iar boala parodontală legată de placă poate crește severitatea halitozei.

Un alt factor important în halitoză este fluxul salivar. Intensitatea compușilor cu sulf este crescută din cauza reducerii fluxului salivar sau a xerostomiei. Saliva funcționează ca un tampon sau un agent de curățare, menținând astfel bacteriile la un nivel gestionabil în cavitatea bucală. Reducerea fluxului salivar are efecte negative asupra autocurățării, iar acest lucru poate duce la apariția halitozei.

Alți factori care contribuie la halitoză sunt factorii endodontici, chirurgicali și patologici, cum ar fi dinți cu camera pulpară deschisă, dinții devitali cu fistule care își eliberează conținutul la nivel oral, patologiile cavității bucale, cancerul oral și ulcerațiile, extracțiile/vindecarea rănilor, persoanele care își păstrează noaptea sau nu își curăță în mod regulat protezele dentare, coroanele de restaurare care nu sunt bine adaptate, neigienizarea corpului punții și impactul alimentar interdentar.

O mică parte din cauzele halitozei pot fi de natură extra-orale, precum: probleme ale sistemului respirator, bolile gastro-intestinale, bolile hepatice, afecțiunile sistemului hematologic sau endocrin și afecțiunile metabolice.

Nu este posibilă tratarea directă a halitozei prin utilizarea unor produse precum: guma de mestecat, pastele de dinți, clătirile orale și spray-urile, deoarece acestea doar diminuează mirosul și încearcă să mascheze halitoza cu parfumuri plăcute. Utilizarea gumei de mestecat poate avea, totuși, un efect mai pronunțat asupra halitozei, în special prin creșterea secreției salivare.

Halitoza poate fi tratată dacă etiologia ei este detectată corect. Prin urmare, cea mai importantă problemă pentru tratamentul halitozei este descoperirea cauzei apariției acesteia sau determinarea sursei sale printr-un examen clinic detaliat.

Așadar, dacă constatați că mirosul urât provenit de la nivelul cavității orale persistă în timp și nu puteți găsi o cauză anume, adresați-vă medicului stomatolog pentru a vă îndruma în cele ce urmează a fi realizate pentru a elimina halitoza.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.