Tratamentele dentare la copii


Tratamentele dentare la copii

Igienizarea dentară la copii trebuie să înceapă de la o vârstă fragedă.

Incă din momentul în care dinţii erup pe arcade, aceştia trebuie să aibă parte de condiţii locale optime dezvoltării armonioase. Astfel, o lipsă de spaţiu poate să dăuneze serios echilibrului oral în sensul producerii de resorbţii la nivelul rădăcinilor dinţilor vecini.

Pe de altă parte, înghesuirile produse de alinierea nesatisfacatoare a dinţilor generează procese carioase, accesul la nivelul suprafeţelor dentare fiind îngreunat. De asemenea, cariile dinţilor temporari produc leziuni similare şi la nivelul celor permanenţi iar bacteriemia se menţine la cote înalte în toată cavitatea orală.

Tratamentele ce se pot efectua în cavitatea orală a micilor pacienţi variază, în funcţie de gravitatea procesului dar şi de timpul care a trecut de la instalarea acestuia.

Fluorizarea 

Fluorizarea se referă la aportul de fluor de către copii, mai ales în perioada dezvoltării dinţilor sau în caz de carioreceptivitate crescută. Acesta se poate realiza pe două căi, sistemică sau locală. In cazul primei variante, copilului i se prescriu pastile de bază de fluor, ce vor fi administrate oral.

A doua cale este reprezentată de cea locală, în care se vor efectua badijonări ale suprafeţelor dentare cu substanţe fluorurate. Indiferent de calea care se a alege pentru instituirea tratamentului, rezultatele vor fi atent monitorizate pentru a preveni instalarea efectelor secundare.

Intoxicaţia cu fluor sau fluoroza reprezintă complicaţia apărută secundar concentraţiilor anormale de fluor în organism.

La nivel dentar, aceasta se manifestă prin apariţia de pete albe care pot să devină gălbui sau chiar
maronii în evoluţie, în situaţia în care nu se întrerupe administrarea topică  sau generală de fluor.

Sigilarea

Sigilarea este un tratament care se poate efectua la maximum 1-2 de ani de la erupţia dinţilor permanenţi pe arcada dentară.

Aceasta constă în aplicarea de material sigilant, lichid, la nivelul foselor şi fisurilor din smalţ, pentru a preveni apariţia proceselor carioase.

In primii ani de după erupţie, morfologia ocluzală a dinţilor este accentuată, astfel că există un risc crescut pentru retenţie alimentară, activitate bacteriană şi în concluzie apariţia leziunilor carioase.

Prin aplicarea de material sigilant, aceste adâncituri de pe suprafaţa ocluzală vor fi reduse, riscul de apariţie al cariilor scăzând şi el.

Pulpotomia

În momentul în care un proces carios evoluează spre profunzime şi ajunge la nivelul camerei pulpare, nervul nu mai poate fi conservat şi în mod normal se recurge la extirparea acestuia.

In cazul copiilor, reactivitatea organismului este crescută şi regenerarea la fel, astfel că în cazul leziunilor carioase ce deschid camera pulpară se recurge la tratamentul denumit pulpotomie.

Acesta presupune îndepărtarea doar a conţinutului camerei pulpare, lăsând nervul intact la nivelul rădăcinii dintelui. Prin capacitatea mare de regenerare dar şi datorită eliminării anterioare a portiunii de nerv afectată, acesta supravieţuieşte iar dintele rămâne vital.

Colajul fragmentelor de dinţi fracturate în urma unor traumatisme este o situaţie des întâlnită în rândul copiilor.

Orice tratament dentar trebuie efectuat cât mai repede, pentru a preveni complicaţiile ce survin odată cu trecerea timpului. Dintele tânăr răspunde mult mai uşor la toate tratamentele.