Acrilatul – Materiale utilizate în stomatologie


Acrilatul 

Medicina dentară vine cu variante de tratamente în cazul situaţiilor care impun protezarea edentaţiilor.

Dinţii, în urma proceselor carioase sau a leziunilor necarioase, suferă procese de pierdere a substanţei dure din care sunt constituiţi.

In cazul în care leziunile cu lipsa de substanţă (leziunile cuneiforme) nu sunt obturate, procesele distructive vor continua, alterând structura dar şi funcţionalitatea unităţilor dentare.

Tipuri de procese distructive:
  • Leziuni carioase – alimentele consumate conţin fie acizi, care erodează suprafeţele dentare sau glucide, ce constituie substratul nutriţional al bacteriilor rezidente în cavitatea orală. Nu este posibilă îndepărtarea în totalitate a bacteriilor din cavitatea orală, indiferent de cât de bine este igienizată aceasta. Bacteriile rezidente îşi dezvoltă potenţialul patogen în relaţie cu nivelul de igienă orală. Astfel, în condiţii prielnice, acestea produc demineralizarea smalţului, slăbirea structurii acestuia şi penetrarea dentinei. Odată ajuns la nivel dentinar, procesele carioase avansează într-un ritm şi mai rapid datorită structurii mai puţin dense ale acestui strat.
  • Traumatisme – fracturile fragmentează din structura dintelui, ducând la pierderi acute şi masive de substanţă dentară. Gradul de afectare depinde în mare măsură de directia liniei de fractură. Astfel, fracturile orizontale şi oblice, nepenetrante, adică cele care nu implică şi rădăcina, sunt cele mai uşoare iar dintele poate fi conservat. Însă, fracturile care se extind şi la nivel radicular, sunt aproape imposibil de tratat. In majoritatea cazurilor, acestea se soldează cu extracţia dintelui.
  • Leziuni necarioase – dintre acestea, avem abrazia, eroziunea şi abfracţia. Prima dintre acestea reprezintă pierderea de substanţă dentară de cauză mecanică, eroziunea este datorată agenţilor chimici iar abfracţia este ca urmare a malfuncţiilor oculzale.

Inlocuirea dinţilor, a ţesuturilor moi sau optimizarea funcţiilor aparatului dento-maxilar poate fi efectuată prin diverse materiale, unul dintre acestea fiind acrilatul, utilizat în variate situaţii.

Dintre acestea, amintim: 
  • Baza protezelor totale sau parţiale mobilizabile – edentaţiile extinse , ce cuprind mai mulţi dinţi, se însoţeşte adesea de resorbţia crestelor, mai ales în cazul în care nu se intervine imediat după pierderea dinţilor. Astfel, structura ce se va aplica la nivelul crestelor edentate şi a palatului dur va fi confecţionată din acrilat roz.
  • Dinţi artificiali pentru proteze mobilizabile – adesea dinţii care se vor aplica peste şeile protezelor sunt confecţionaţi din acrilat, mai ales pentru preţul de cost redus, pentru varietatea mare a formelor şi a posibilităţilor de ajustare dar şi a legăturii chimice solide cu baza.
  • Aparate ortodontice – aparatele funcţionale, mobilizabile, utilizate în tratamentul anomaliilor dentare la copii, sunt confecţionate din acrilat. Pentru a le face mai atractive şi a stimula copilul să le poarte, tehnicienii conferă aparatelor funcţionale diferite culori.
  • Proteze chirurgicale – în urma exciziilor tumorilor care se soldează cu pierderi mari de substanţă, aceste defecte vor fi acoperite prin proteze acrilice, menite să restaureze defectele pentru a reda pacientului integritatea tisulară.
  • Gutiere – se folosesc în cazul pacienţilor ce suferă de bruxism sau de alte malfuncţii dentare.
  • Lucrări protetice provizorii – au caracter temporar, până la finalizarea lucrărilor definitive. Au rol de a restaura parţial funcţiile pierdute în urma edentaţiei.