Ecografia – Metoda imagistica

Metode imagistice – Ecografia

Ecografia este o metodă imagistică utilizată în medicină pentru a obține imagini ale structurilor interne ale corpului uman.

Această metodă se bazează pe utilizarea undelor sonore de înaltă frecvență pentru a crea imagini ale organelor și țesuturilor interne. Ecografia a devenit una dintre cele mai utilizate metode de diagnostic în medicină, fiind non-invazivă, non-radiantă și nedureroasă.

Funcționarea ecografiei

Ecografia funcționează prin emiterea de unde sonore cu o frecvență ridicată către corpul pacientului. Aceste unde sonore sunt emise de un transductor, care este plasat pe pielea pacientului și care emite unde sonore cu o frecvență de aproximativ 2-18 MHz. Odată emise, aceste unde sonore sunt reflectate de țesuturile corpului, iar un alt transductor detectează undele sonore reflectate și le convertește în semnale electrice.

Aceste semnale sunt apoi procesate de un computer și transformate în imagini vizuale ale organelor și țesuturilor corpului. Ecografia poate fi utilizată pentru a obține imagini ale multor structuri ale corpului, inclusiv inimă, ficat, plămâni, pancreas, rinichi și alte organe.

Aplicațiile ecografiei

Ecografia are o varietate de aplicații în medicină și este utilizată pentru a diagnostica o gamă largă de afecțiuni și boli.

Printre cele mai comune aplicații ale ecografiei se numără diagnosticarea sarcinii și a problemelor de fertilitate, evaluarea inimii și a sistemului circulator, detectarea tumorilor și a altor leziuni, evaluarea ficatului și a altor organe interne, precum și ghidarea procedurilor de intervenție, cum ar fi biopsiile și alte proceduri de intervenție minim invazive.

Avantajele și dezavantajele ecografiei

Ecografia prezintă numeroase avantaje față de alte metode imagistice, cum ar fi tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (MRI). Ecografia este non-invazivă, non-radiantă și nedureroasă, ceea ce face ca aceasta să fie o metodă mai sigură și mai confortabilă pentru pacienți. De asemenea, ecografia este mai ieftină și mai ușor de accesat decât alte metode imagistice.

Cu toate acestea, ecografia are și dezavantaje. Deoarece ecografia se bazează pe undele sonore, imaginile pot fi afectate de o varietate de factori, cum ar fi obstrucția de gaze sau de țesuturi dense, precum și de abilitățile și experiența operatorului care efectuează examinarea. De asemenea, ecografia poate fi limitată în privința vizualizării anumitor structuri ale corpului, cum ar fi oasele sau țesuturile adânci.

Fie că este vorba despre cavitatea orală sau despre întregul organism, patologiile necesită explorări complementare pentru a fi bine diagnosticate şi pentru a se putea institui tratamentul optim.

Există o serie de metode imagistice care pot fi utilizate pentru depistarea anomaliilor dar în fiecare caz trebuie să ştim să alegem varianta potrivită, adaptată situaţiei.

Tehnicile complementare trebuie efectuate în orice situaţie în care suspectăm o patologie care ar putea fi confirmată imagistic.

Medicina se bazează pe dovezi, astfel că pentru stabilirea unui diagnostic trebuie să dispunem de cât mai multe informaţii.

Ecografia se bazează pe transmiterea de ultrasunete prin intermediul unui transductor, care funcţionează alternativ ca transmiţător şi receptor.

La nivelul fiecărei interfeţe ecografiate, o parte din energia acustică se reflectă şi generează ecourile iar restul de energie se transmite mai departe, spre o altă interfaţă.

Ultrasunetele reflectate interacţionează cu ceramica transductorului şi generează impulsuri electrice. Ecourile recepţionate sunt distanţate în timp corespunzător distanţării în spaţiu a interfeţelor care au generat ecourile respective.

Ecografia Doppler studiază comportamentul lungimii de undă a undei recepţionate atunci când sursa undei şi receptorul se află în mişcare relativă. Astfel, structurile mai apropiate vor fi reprezentate prin culoare roşie, pe când cele mai îndepărtate prin culoare albastră.

Informatii oferite

Informaţiile pe care ni le poate oferi ecografia Doppler sunt următoarele :

• Prezenţa fluxului sanguin – existenţa vaselor de sânge
• Sensul fluxului – care este direcţia de curgere a sângelui
• Viteza fluxului
• Caracterul liniar sau turbulent al fluxului – turbulenţele apar atunci când avem un obstacol pe traiectul vasului de sânge examinat
• Estimarea numărului de celule roşii sangvine

Ecografia este o metodă accesibilă de examinare, care oferă date utile stabilirii diagnosticului. Nu este invazivă sau dureroasă, astfel aceasta nu produce disconfort pacientului.

Oferă informaţii în timp real despre structurile examinate, medicul putând trage concluziile repede asupra structurilor afectate.

Uz

Aplicabilitatea ecografiei este largă, aceasta fiind utilă în depistarea şi diagnosticarea patologiilor de la următoarele regiuni:

• Diferenţierea consistenţei unei formaţiuni – putem să depistăm cu ajutorul ecografiei dacă o formaţiune patologică este solidă sau are conţinut lichidian.
• Patologia inflamatorie a glandelor salivare – calculii sau infecţiile din regiunea glandelor salivare determină inflamaţia zonei interesate, depistabilă în cursul examinării radiologice. Calculii reprezintă depuneri solide la nivelul ductelor glandelor salivare. Calciul depus poate să reducă sau chiar să inhibe producţia de salivă. Manifestările clinice variază în funcţie de gradul de obstrucţie al glandei. Simptomatologia în cazul acestei patologii sunt următoarele:

-Limitarea deschiderii gurii: prin localizarea în vecinătatea muşchilor, glandele salivare inflamate îi pot comprima şi împiedica realizarea unei deschideri ample, complete a gurii.

-Asimetrie facială, localizată submandibular sau genian, dată de inflamaţie.

-Dificultăţi în momentul deglutiţiei: datorate inflamaţiei sau producţiei insuficiente de salivă

-Durere difuză care poate să apară intraoral, la nivelul urechii sau gâtului.

• Patologiile vasculare carotidiene
• Tumorile din regiunile gâtului
• Patologia tiroidiană – plasată în partea anterioară a gâtului, tiroida secretă hormoni cu rol important în metabolismul bazal, în formarea de proteine, menţinerea nivelului optim al colesterolului şi per total, la dezvoltarea normală a creierului şi a tuturor organelor.

Concluzii

În concluzie, ecografia este o metodă imagistică importantă și larg utilizată în medicină. Această metodă oferă imagini detaliate ale organelor și țesuturilor corpului, fiind non-invazivă, non-radiantă și nedureroasă.

Ecografia este utilizată pentru a diagnostica o gamă largă de afecțiuni și boli și poate fi utilizată pentru a ghida procedurile de intervenție.

Cu toate acestea, ecografia are și dezavantaje, cum ar fi limitările în vizualizarea anumitor structuri ale corpului și afectarea imaginilor de factori externi.

În viitor, este posibil să asistăm la dezvoltarea și îmbunătățirea tehnicilor de ecografie pentru a depăși aceste limitări și a oferi imagini mai precise și mai detaliate.

De asemenea, este posibil să vedem o creștere a utilizării ecografiei în practica medicală, datorită avantajelor sale față de alte metode imagistice și a costurilor mai scăzu