Ecografia – Metoda imagistica


Metode imagistice - Ecografia

Fie că este vorba despre cavitatea orală sau despre întregul organism, patologiile necesită explorări complementare pentru a fi bine diagnosticate şi pentru a se putea institui tratamentul optim.

Există o serie de metode imagistice care pot fi utilizate pentru depistarea anomaliilor dar în fiecare caz trebuie să ştim să alegem varianta potrivită, adaptată situaţiei.

Tehnicile complementare trebuie efectuate în orice situaţie în care suspectăm o patologie care ar putea fi confirmată imagistic.

Medicina se bazează pe dovezi, astfel că pentru stabilirea unui diagnostic trebuie să dispunem de cât mai multe informaţii.

Ecografia se bazează pe transmiterea de ultrasunete prin intermediul unui transductor, care funcţionează alternativ ca transmiţător şi receptor.

La nivelul fiecărei interfeţe ecografiate, o parte din energia acustică se reflectă şi generează ecourile iar restul de energie se transmite mai departe, spre o altă interfaţă.

Ultrasunetele reflectate interacţionează cu ceramica transductorului şi generează impulsuri electrice. Ecourile recepţionate sunt distanţate în timp corespunzător distanţării în spaţiu a interfeţelor care au generat ecourile respective.

Ecografia Doppler studiază comportamentul lungimii de undă a undei recepţionate atunci când sursa undei şi receptorul se află în mişcare relativă. Astfel, structurile mai apropiate vor fi reprezentate prin culoare roşie, pe când cele mai îndepărtate prin culoare albastră.

Informatii oferite

Informaţiile pe care ni le poate oferi ecografia Doppler sunt următoarele :

  • Prezenţa fluxului sanguin – existenţa vaselor de sânge
  • Sensul fluxului – care este direcţia de curgere a sângelui
  • Viteza fluxului
  • Caracterul liniar sau turbulent al fluxului – turbulenţele apar atunci când avem un obstacol pe traiectul vasului de sânge examinat
  • Estimarea numărului de celule roşii sangvine

Ecografia este o metodă accesibilă de examinare, care oferă date utile stabilirii diagnosticului. Nu este invazivă sau dureroasă, astfel aceasta nu produce disconfort pacientului. Oferă informaţii în timp real despre structurile examinate, medicul putând trage concluziile repede asupra structurilor afectate.

Uz

Aplicabilitatea ecografiei este largă, aceasta fiind utilă în depistarea şi diagnosticarea patologiilor de la următoarele regiuni:

  • Diferenţierea consistenţei unei formaţiuni – putem să depistăm cu ajutorul ecografiei dacă o formaţiune patologică este solidă sau are conţinut lichidian.
  • Patologia inflamatorie a glandelor salivare – calculii sau infecţiile din regiunea glandelor salivare determină inflamaţia zonei interesate, depistabilă în cursul examinării radiologice. Calculii reprezintă depuneri solide la nivelul ductelor glandelor salivare. Calciul depus poate să reducă sau chiar să inhibe producţia de salivă. Manifestările clinice variază în funcţie de gradul de obstrucţie al glandei. Simptomatologia în cazul acestei patologii sunt următoarele:

-Limitarea deschiderii gurii : prin localizarea în vecinătatea muşchilor, glandele salivare inflamate îi pot comprima şi împiedica realizarea unei deschideri ample, complete a gurii.

-Asimetrie facială, localizată submandibular sau genian, dată de inflamaţie.

-Dificultăţi în momentul deglutiţiei : datorate inflamaţiei sau producţiei insuficiente de salivă

-Durere difuză care poate să apară intraoral, la nivelul urechii sau gâtului.

  • Patologiile vasculare carotidiene
  • Tumorile din regiunile gâtului
  • Patologia tiroidiană – plasată în partea anterioară a gâtului, tiroida secretă hormoni cu rol important în metabolismul bazal, în formarea de proteine, menţinerea nivelului optim al colesterolului şi per total, la dezvoltarea normală a creierului şi a tuturor organelor.