Reactii iatrogene in medicina dentara


Reactii iatrogene apărute în urma tratamentelor stomatologice

reactii iatrogeneFie că este vorba de compoziţia materialelor utilizate, respectarea indicaţiilor sau modalitatea în care medicul stomatolog le manipulează, intervenţiile din cabinetul de medicină dentară pot uneori să aibă un rezultat diferit de cel aşteptat.

Înaintea începerii tratamentului propriu-zis, medicul dentist trebuie să analizeze toţi factorii care pot interfera negativ cu reuşita terapiei. Îndepărtarea acestor factori sau adaptarea conduitei terapeutice la condiţiile deja existente asigură succesul manoperelor fără a periclita în vreun mod starea de sănătate a pacientului.

Cauzele care duc la iatrogenii pot avea mai multe origini şi vizează atât pacientul cât şi medicul practician. Cele mai frecvente sunt reprezentate de următoarele :

  • Colaborarea defectuoasă medic-pacient : primul contact dintre medic şi pacient trebuie să conţină realizarea amănunţită a anamnezei, dialogul care informează în legatură cu patologiile existente, starea fizică şi psihologică. Pacientul va trebui să menţioneze fiecare problemă de sănătate şi să aducă la cunoştinţă medicaţia curentă.
  • Diagnosticul incomplet : în urma colaborării slabe medic-pacient rezultă stabilirea unui diagnostic nepotrivit care duce la terapia greşită.
  • Greşeli din partea practicianului sau a tehnicianului : erorile pot să apară uneori în cabinetul stomatologic. Pacienţii sunt diferiţi, anatomia şi morfologia structurilor orale sunt şi ele diferite. Acestea, cumulate cu o stare de oboseală sau neatenţie a practicianului pot să ducă la apariţia iatrogeniilor. Pacientul trebuie informat iar tratamentul se va relua sau, în cazuri particulare, va trimis către un medic cu o altă specializare.
  • Materiale cu potenţial iatrogen : metalele pot avea efect alergic iar monomerii pot irita mucoasele.
Reactii iatrogene în tratamentele protetice

Tratamentele protetice sunt caracterizate de o complexitate crescută, fiind constituite din mai multe etape clinice şi necesitatea implicării laboratorului de tehnică dentară. De aceea, riscul de apariţie al iatrogeniilor este şi el crescut.

Protezele, ajunse în contact cu mucoasele orale, pot să inducă reacţii inflamatorii. De obicei, acestea nu apar imediat aplicării protezelor. Reacţia apare după un anumit timp şi se manifestă prin stomatită. De multe ori este asimptomatică şi este descoperită întâmplător, în urma controlului de rutină.

Stomatita se caracterizează prin prezenţa petelor roşiatice, de dimensiune redusă. Iniţial, au o extindere limitată, ca mai apoi să cuprindă întreaga zonă de contact dintre proteze şi mucoasele orale. In stadii tardive, petele devin reliefate şi generează instabilitate protezei, asociată cu sensiblitate şi senzaţia de arsură a mucoaselor.

În cazul protezelor totale, la un anumit interval de timp trebuie realizate ajustări, numite rebazări, care asigură o adaptare mai bună a pieselor protetice cu mucoasele. Monomerul regăsit în materialul cu care se efectuează rebazarea poate fi alergen, în cazul în care nu se respectă proporţiile indicate de producător şi modalitatea de preparare.

Reactii iatrogene în tratamentele endodontice.

Tratamentul de canal se face printr-o varietate largă de manopere mecanice și chimice. În anumite circumstanțe, după efectuarea tratamentului, există posibilitatea să se instaleze fenomene dureroase și inflamatorii, după cum urmează:
– dacă acesta (tratamentul de canal) a fost făcut intempestiv
– dacă apexul (vârful rădăcinii) a fost depășit cu material de obturație
– dacă apexul a fost depășit cu conul de gutapercă
– dacă tratamentul de canal a fost incomplet

Reacţii iatrogene în tratamentele odontale

Obturațiile coronare sau plombele dacă nu sunt perfect executate pot determina apariția unor reacții iatrogene.
Acestea sunt:
– durere lancinantă si continuă, imediat după tratament (planșeul camerei pulpare a fost compromis, indicația este cea de extirparea vitală)
– durere la masticație – obturația nu este corect adaptată în ocluzie
– retenția alimentelor – obturația a fost incorect adaptată – se recomandă desființarea pragurilor în caz contrar vor apare pungi parodontale și resobție osoasă la nivelul respectiv.
– lezarea papilei interdentare în timpul masticației (trebuie refăcut punctul de contact)
– durere la stimuli chimici și termici – de obicei acestea se estompează pe măsura trecerii timpului datorită procesului de neodentinogeneză.
– fracturi ale pereților coroanei dentare proximali obturațiilor dentare. În cazul obturațiilor coronare supradimensionate și a pereților coronari restanți fragili sau a exitenței prismelor nesusținute de smalț. În astfel de cazuri este recomandată coroana de acoperire.

Igiena bucală este un factor care adesea nu este luat în considerare când se vorbeşte despre iatrogenii. Placa bacteriană reprezintă un depozit aflat constant pe suprafeţele dentare, în cantităţi diferite ce sunt în relaţie directă cu igiena dentară. Placa se formează prin interacţiunea bacteriană, care, prin compuşii eliminaţi, pot genera cadidoză bucală ce sensibilizează întreaga cavitate orală.

Reacţiile iatrogene sunt frecvent întâlnite în cabinetul de medicină dentară dar, prin respectarea paşilor premergători unei intervenţii terapeutice şi adaptarea tehnicilor şi materialelor în conformitate cu starea de sănătate a pacientului, riscul de eroare se reduce considerabil.

# reactii iatrogene