Paralizia Bell


Paralizia Bell (paralizia faciala periferica) reprezinta paralizia sau slabiciunea muschilor de la nivelul unei hemifete.

Lezarea nervului facial care inerveaza musculatura de pe o parte a fetei duce la aparitia unui aspect flasc, cazut al hemifetei respective. Leziunea nervoasa poate de asemenea afecta si simtul gustului si secretia lacrimala si salivara. Aceasta afectiune debuteaza brusc, adesea peste noapte si se amelioreaza de obicei de la sine in cateva saptamani.
Paralizia Bell nu constituie rezultatul unui accident vascular cerebral sau al unui accident ischemic tranzitoriu. Cu toate ca accidentul vascular cerebral si accidentul ischemic tranzitoriu pot produce paralizie faciala, nu exista nici o legatura intre paralizia Bell si oricare dintre aceste afectiuni. Paralizia Bell presupune pur si simplu slabiciune sau paralizie.

Etiologia paraliziei Bell nu este cunoscuta. Specialistii sunt de parere ca in unele cazuri ea poate fi cauzata de catre virusul herpetic care produce herpesul labial recurent.In majoritatea cazurilor de paralizie Bell, nervul facial care asigura inervatia muschilor de pe o parte a fetei sufera leziuni datorate unui proces inflamator.

Exista multe afectiuni care pot produce slabiciunea sau paralizia muschilor fetei. In cazul in care nu se poate identifica un factor specific care sa stea la baza aparitiei slabiciunii musculare, afectiunea se numeste paralizia Bell.

Principalul simptom ce caracterizeaza paralizia Bell este slabiciunea sau paralizia muschilor de la nivelul unei parti a fetei. Partea fetei care este afectata este plata si lipsita de expresie sau are un aspect „cazut”. Printre alte simptome se numara:

  • senzatia de uscaciune a ochiului pe partea afectata datorita imposibilitatii de a clipi
  • cresterea secretiei lacrimale la nivelul ochiului afectat
  • durere retroauriculara (portiunea situata in spatele urechii) de partea afectata, care poate aparea la o zi sau doua dupa debutul paraliziei
  • cresterea sensibilitatii in ceea ce priveste perceptia sunetelor
  • salivatie excesiva datorata imposibilitatii de a inchide complet gura
  • senzatia de uscaciune a gurii si dificultati de inghitire datorita scaderii secretiei salivare
  • scaderea sensibilitatii gustative, in special la nivelul varfului limbii.

Evolutia naturala a bolii este spre agravare in primele zile, urmata apoi de vindecare treptata. In majoritatea cazurilor,  simptomatologia dispare in doua luni.

Trebuie retinut faptul ca exista cateva alte afectiuni, cum ar fi de exemplu accidentul vascular cerebral si boala Lyme, care pot produce slabiciune musculara faciala si paralizie

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.