Fren bucal. Rol. Impedimente


fren bucal

dr. Ciobanu Ion

Fren bucal. Rol. Impedimente

Frenurile reprezintă inserturi de origine musculară menite să realizeze conexiunea dintre anexele cavităţii orale cu mucoasa gingivală.

Acestea sunt în număr de trei, două labiale (câte unul pentru fiecare buză) şi unul lingual.

În mod normal acestea nu interferă cu dispoziţia normală a dinţilor sau cu desfăşurarea funcţiilor.

În siuaţii particulare, întâlnite la aproximativ 5% din populaţie, frenurile, datorită poziţiei sau lungimii neadecvate, perturbă funcţionalitatea normală a aparatului dento-maxilar.

Rol

Funcţia frenurilor este de a păstra armonia dintre buze, limbă și cavitatea bucală încă din timpul creşterii fetale.

Frenurile labiale

  • Există multe situaţii în care frenul este prezent numai la buza superioară. De obicei se găseşte pe linia mediană, pe faţa internă a buzei.
  • Dacă inserţia frenului buzei superioare este joasă, acesta poate interfera cu creşterea şi dispunerea insicivilor. Astfel, cel mai frecvent, apare diastema, spaţiul nefizionomic dintre cei doi incisivi centrali.
  • Tratamentul ce se poate efectua în caz de fren cu inserţie joasă este chirurgical, de îndepărtare.
  • Se dispune de asemenea închiderea prin metode ortodontice a spaţiului rezultat.
  • Se indică închiderea spaţiului interdentar înainte de operaţiunea de îndepărtare chirurgicală a frenului pentru a evita ca ţesutul cicatricial format postoperator să perturbe tratamentul ortodontic.

Frenul lingual

  • Este plasat pe faţa inferioară (ventrală) a limbii; cealaltă inserţie se regăseşte la nivelul planşeului bucal.
  • Conformaţia acestuia afectează direct fonaţia şi deglutiţia
  • O anomalie întâlnită frecvent este frenul scurt care împiedică limba de atinge palatul şi astfel, încă din copilărie apare subdezvoltarea palatului dur.

Implicaţii funcţionale ale frenurilor anormale

Modificările de poziţie, structură sau inserţie a frenurilor generează probleme care afectează copilul încă din faza de nou-născut, cu repercusiuni asupra dezvoltării armonioase a întregului organism.

  • Alimentaţia: în timpul actului deglutiţiei, limba, prin poziţionarea pe palatul dur, împinge bolul alimentar către căile digestive inferioare. Dacă un fren lingual prea scurt o împedică să efectueze această mişcare, deglutiţia va fi incompletă şi ineficientă.
  • Fonaţia: limitarea buzelor şi limbii de a efectua mişcările ample şi complete necesare unei fonaţii eficiente duce la pronunţia deficitară a unor sunete labiale şi linguale.
  • Fizionomia: estetica poate fi afectată de apariţia diastemei, regăsită în condiţiile unui fren labial superior cu inserţie joasă.
  • Autocurăţirea: limba are şi rolul de a mobliliza saliva, cu rol în curăţarea suprafeţelor dentare. Dacă această funcţie nu poate fi îndeplinită, există şansa foarte mare de apariţie a cariilor.
  • Probleme ortodontice: se generează malocluzii care pot fi îndreptate prin tratament ortodontic.
  • Probleme sociale: existenţa diastemei dar şi pronunţia deficitară a unor sunete pot să afecteze calitatea vieţii sociale a pacientului.

Gestionarea anomaliilor de fren bucal

Tratamentul acceptat unanim de rezolvare a anomaliilor de fren este cel chirurgical.

Invazivitatea acestuia depinde de severitatea anomaliei şi de gradul în care aceasta împiedică realizarea activităţilor normale şi poate varia de la incizii de degajare, care permit creşterea mobilităţii structurii adiacente sau, mai invaziv, tăierea, frenectomia fibrelor musculare cu repoziţionarea acestora.

Fiecare caz este diferit, gradul de afectare a funcţiilor aparatului dento-maxilar variază de la un pacient la altul, de aceea planul de tratament se efectuează în urma consultului efectuat de specialişti din mai multe ramuri ale medicinii dentare.