Ciment dentar. Tipuri. Utilizare


ciment dentarCiment dentar. Tipuri. Utilizare

Posibilităţile de utilizare a cimenturilor în medicina dentară este vastă iar industria de materiale dentare vine constant cu îmbunătăţiri și cu inovații menite să crească fiabilitatea și durabilitatea acestora.

Putem folosi ciment dentar:

  • pentru a obtura cavităţi din care a fost realizată exereza carioasă,
  • pentru a sigila canalele în urma tratamentului endodontic
  • sau pentu a realiza colajul pieselor de laborator.

În funcţie de indicaţie, cimenturile au o structură adaptată fiecărei proceduri, pentru a asigura obţinerea eficienţei maxime.

Cimenturile utilizate pentru obturaţii

Există două modalităţi de a obtura o cavitate, temporar şi definitiv, în funcţie de prognosticul pe termen scurt şi lung al dinţilor şi planul de tratament. Cele mai utilizate cimenturi folosite la obturaţii sunt:

  • Cimenturile zinc-fosfat: se folosesc adesea ca bază sub obturaţii, cu rol de protecţie pulpară şi dentinară în cavităţile profunde.
  • Cimenturile pe bază de eugenol: sunt acele cimenturi folosite în cabinetul dentar care au un miros pregnant de eucaliptol, folosite ca materiale provizorii. Uneori, când prognosticul dintelui este incert, se folosec materialele de obturaţie provizorii, pentru a observa evoluţia dintelui şi a avea un acces uşor în caz de modificări ale planului de tratament.
  • Cimenturile ionomer de sticlă (glass-ionomer): particularitatea acestora este că după priză au capacitatea de a elibera fluor, cu efect protector împotriva cariilor. De asemenea, priza lui nu este afectată într-o mare măsură de prezenţa salivei, astfel că este frecvent utilizat ca material de obturaţie pentru zonele aflate în imediata vecinătate a gingiei. Este de asemenea utilizat ca material de obturaţie definitiv pentru dinţii temporari ai copiilor.
  • Materialele compozite: sunt cele mai rezistente la forţele masticatorii dintre cele prezentate până acum şi au o durată de viaţă crescută. Sunt utilizate ca materiale de obturaţie definitivă, fiind prezente în multiple forme şi consistenţe. De asemenea, redau cu precizie crescută culoarea naturală a dintelui.

Pentru toate materialele prezentate mai sus, problema majoră o constituie infiltraţia bacteriană la nivelul marginilor obturatiei, dacă acestea nu sunt perfect etanşe.

Pasajul bacterian poate să ducă la dezvoltarea proceselor carioase sub nivelul obturaţiei.

Cimenturile utilizate pentru colajul pieselor de laborator

La fel ca cimenturile pentru obturaţii și materialele folosite pentru colajul pieselor protetice pot fi temporare sau definitive.

De obicei, în momentul colajului iniţial al pieselor protetice, se perferă utilizarea cimenturilor temporare, de obicei pe bază de eugenol, pentru a observa gradul de acomodare al pacientului dar şi eventualele interferente. După ce adaptarea este perfectată iar ţesuturile din jur sunt sănătoase, se continuă cu cimentarea definitivă, frecvent utilizate fiind materialele pe bază de fosfat de zinc sau ionomer de sticlă.

Cimenturile utilizate în tratamentele endodontice

Dacă obţinem instrumentarea pe întreaga lungime a canalelor rădăcinilor şi nu apare nicio problemă, acestea se pot obtura definitiv. Însă, în caz de secreţii care nu pot fi controlate sau orice alt motiv care impune temporizarea tratamentului endodontic, se utilizează cimenturi pe bază de hidroxid de calciu, cu caracter provizoriu.

Criteriile în alegerea cimentului de obturare sau colaj sunt multiple şi ţin cont de factori precum compoziţia materialului, vârsta pacientului, distanţa faţă de camera pulpară şi condiţiile regăsite în cavitatea orală.

Medicul stomatolog va alege materialul optim după evluarea tuturor factorilor.