Administarea anestezicului este o procedură de rutină pentru toți medicii stomatologici, fiind o adevărată armă împotriva durerii, combătând și axietatea pacientului, tratamentul stomatologic putându-se realiza fără disconfort. Anestezicul există de peste 175 de ani și este folosit pentru diverse proceduri chirurgicale, din orice sferă. Cu toate acestea, deși destul de rare, la unii pacienți pot apărea anumite complicații.
Toxicitate anestezică (supradozajul)
Deși rare la adulți, copiii mici sunt mai predispuși să experimenteze reacții toxice din cauza greutății lor mai mici. Cele mai multe reacții adverse la medicament apar în 5-10 minute de la injectare. Supradozajul anestezicelor locale este cauzat de niveluri ridicate de anestezic în sânge ca urmare a unei injecții intravasculare accidentale sau a injecțiilor repetate. Supradozajul anestezic local are ca rezultat excitație, urmată de depresie a sistemului nervos central și într-o măsură mai mică a sistemului cardiovascular.
Simptomele subiective timpurii includ amețeli, anxietate și confuzie și pot fi urmate de diplopie, tinitus, somnolență și furnicături. Semnele obiective includ zvâcniri musculare, tremurături, vorbire încetinită și frisoane, urmate de activitate convulsivă evidentă. Pot apărea inconștiența și stopul respirator.
Toxicitatea anestezică locală poate fi prevenită prin urmarea unor protocoale de injectare, adică realizarea aspirației și injectarea lentă a anestezicului. De asemenea, medicii trebuie să cunoască dozele maxime în funcție de greutate. După anestezie, pacientul trebuie observat pentru orice posibil răspuns toxic, deoarece recunoașterea și intervenția timpurie sunt cheile unui rezultat reușit.
Reacțiile alergice
Deși reacțiile alergice la anestezicele locale amidice injectabile sunt rare, pacienții pot prezenta o reacție la conservantul bisulfit adăugat la anestezicele care conțin adrenalină. Pacienții pot prezenta, de asemenea, reacții alergice la anestezice topice cu benzocaină. Alergiile se pot manifesta într-o varietate de moduri, inclusiv urticarie, dermatită, angioedem, febră, fotosensibilitate și anafilaxie. Pentru a evita apariția acestui accident, de obicei, medicul dentist va efectua un test subcutanat la nivelul antebrațului pentru a observa reacția organismului la anestezicul injectat. Puteți ruga chiar dvs. medicul să vă efectueze acest test.
Parestezie
Parestezia este persistența simptomelor anestezice peste durata așteptată. Poate fi cauzată de un traumatism al nervului de către ac în timpul injectării. Poate fi cauzată și de o hemoragie în și în jurul nervului. Limba și buzele sunt cele mai frecvente zone afectate. Majoritatea cazurilor se rezolvă în 8 săptămâni fără tratament.
Pe lângă aceste complicații intraoperatorii, există si unele care pot apărea post anestezie, precum:
Apariția unui hematom
Un hematom este cauzat de penetrarea vasului cu acul sau de o injecție intravasculară, care provoacă traume la nivelul vasului de sânge afectat. Traumatismele provoacă sângerări în țesut și formarea unui hematom. Multe zone intraorale sunt foarte vasculare, iar nervii țintă sunt însoțiți de vase mari. Hematoamele pot fi mari, pot apărea rapid și pot avea un aspect dramatic, în special în spațiul infraorbital. Este important ca medicul să informeze pacientul și să reevalueze posibilitățile de continuare a tratamentului
Apriția trismusului
Acesta reprezintă imposibilitatea deschiderii intermaxilare maxime. Trismusul este de obicei cauzat de injecția intramusculară a anestezicelor în spațiul pterigomandibular. Poate să apară chiar și la 2 – 5 zile după anestezie. De obicei, dispare în câteva zile prin mecanoterapie, prișniț cald și, dacă este nevoie, miorelaxante.