Eroziuni dentare. Leziuni necarioase.


eroziuni dentareEroziuni dentare. Leziuni necarioase cu lipsă de substanţă.

Integritatea structurilor dentare este o condiţie responsabilă de estetica orală.

Dinţii cu contururi simetrice, continue, armonioase, conferă arcadei un aspect plăcut, dorit de toată lumea.

Există numeroşi factori care pot periclita estetica dentară, majoritatea regăsindu-se în obiceiurile şi alimentaţia de zi cu zi.

Leziunile cu minus de substanţă pot fi de origine carioasă sau necarioasă.

Ultimele dintre acestea se datorează unor parafuncţii sau obiceiuri vicioase care duc, în timp, la pierderi de smalţ sau chiar dentină.

O importantă leziune cu minus de substanţă, regăsită frecvent în rândul pacienţilor este reprezentată de eroziunea dentară.

Eroziunea este procesul prin care prismele de smalţ se detaşează în urma acţiunii chimice a substanţelor introduse în cavitatea orală.

Cauzele eroziunilor dentare

  • Factori extrinseci:

– Alimentele cu pH scăzut: băuturile acidulate şi fructele pot produce degradarea smalţului. In general sunt incriminate acelea ce prezintă o valoare a pH-ului sub 7.
Smalţul este stratul dentar extern, vizibil în cavitatea orală şi cu o susceptibilitate crescută la schimbările locale.
– Acizii conţinuţi de alimentele cu pH scăzut vor acţiona la nivelul smalţului, ramolindu-l. dintre agenţii incriminaţi în eroziunea smalţului amintim: merele, căpşunii, tomatele, vinul, sucurile naturale (din lămâie, portocale, mere) şi băuturile acidulate.

  • Factori intrinseci:

– Tulburările gastrice:regurgitările, voma, refluxul gastro-esofagian sau bulimia reprezintă patologii care implică reîntoarcerea bolului alimentar digerat sau a sucului gastric în cavitatea orală.
La nivelul stomacului, în timpul digestiei, se secretă o cantitate considerabilă de suc gastric, cu pH scăzut, necesar procesării alimentelor.
Reîntors în cavitatea orală, datorită diverselor afecţiuni generale, sucul gastric irită atât mucoasele bucale cât şi suprafaţa internă a dinţilor, ducând la eroziunea smalţului.

Cum recunoaştem un dinte ce prezintă eroziune?

  • Aspectul tern, lipsit de strălucire al dintelui: smalţul este organizat în prisme cu orientare variată, pentru a capta şi transmite lumina diferit şi a conferi strălucire naturală dinţilor.
    Substanţele erozive vor detaşa din prismele superficiale, ‘nivelând’ suprafaţa dintelui şi lipsindu-l de strălucirea caracteristică. Cel mai des este afectat un grup de dinţi.

  • Apariţia de microfisuri: la început, ele nu sunt vizibile cu ochiul liber.

  • Hipersensibilitate dentinară: odată cu avansarea procesului de eroziune, atunci când factorii declanşatori nu sunt îndepărtaţi, apare sensbilitatea dentinară.
    Smalţul are rolul de a proteja dentina, care este bine inervată, de stimulii ce ii pot imprima senzaţia dureroasă. Pacientul va acuza sensibilitate dureroasă la contactul cu lichide şi alimente cu temperaturi extreme, ca mai apoi, în evoluţie, durerea să apară spontan şi să fie ireversibilă la administrarea de antialgice.
    De obicei acesta este momentul în care pacientul se adresează cabinetului de medicină dentară.

Tratamentul eroziunilor dentare

Smalţul care s-a pierdut în urma atacului acid nu se va mai reface în timp. Terapia include depistarea obiceiurilor care duc la eroziune dentară, corectarea acestora şi recosntiutirea dinţilor afectaţi.

În cazul în care leziunile sunt mici, incipiente, se poate aplica un lac fluorurat pentru protecţia dentinară, pentru a preveni apariţia durerilor.

Pentru minusuri de substanţă considerabile, reconstrucţia se poate realiza prin obturaţii sau coroane protetice.

Pacientul este în măsură să prevină apariţia eroziunilor prin corectarea dietei şi îndepărtarea oricărui factor de risc.
Controlul la medicul stomatolog este util în evaluarea rezultatelor.