Bruxismul este o parafuncție a aparatulului masticator caracterizată prin scrâşnirea, frecarea sau încleştarea dinţilor, în timpul nopţii sau în timpul zilei, în mod conștient sau nu.
Uzura dentară reprezintă un semn important de bruxism, fiind prezentă la toți dinții sub mai multe forme: abraziune dentară, eroziune dentară, abfracție și atriție dentară. Clinic, în faza de debut a bolii, se observă „tocirea dinților”, prin creșterea translucenței suprafețelor smalțului, datorită subțierii lui. Mai apoi, pe măsură ce boala avansează, dinții devin galbeni, culoarea dentinei expuse. În acest stadiu, pierderea țesuturilor dentare determină pacientul să resimtă apariția unei serii de probleme:
hipersensibilitate și hiperestezie dentinară,
fisuri, fracturi,
inflamația pulpei sau chiar necroză pulpară.
În cazurile extreme, la pacienții care au neglijat aceast bruxism perioade foarte mari de timp, dinții ajung să fie tociți până la nivelul rebordului gingival.
Simptome
Aveți dureri frecvente de cap sau în zona urechii şi a articulaţiei temporo-mandibulare?
Aveţi o sensibilitate dentară mai accentuată?
Simțiți o oboseală a muşchilor masticatori, în special dimineaţa?
Aveți, uneori, senzația că maxilarele vi se încleştează?
Acestea sunt doar o parte din simptomele de bruxism, prezent deseori noaptea, în timpul somnului şi remarcat printr-un sunet de scrâşnet caracteristic, de multe ori neacordandu-i-se importanţa cuvenită.
De cele mai multe ori, în cursul unui control stomatologic, aflați că suferiţi de bruxism. Medicul stomatolog vă poate informa despre cauzele acestuia, simptomele resimțite, ce complicații pot apărea şi, mai ales, cum poate fi tratat.
Clasificare
Există două tipuri de bruxism:
nocturn (cel mai răspândit), caracterizat prin scrâşnetul dinţilor, însoțit de contracţii regulate ale maxilarelor
diurn ce este descris ca o reacţie la diverși stimuli.
Semnele iniţiale de bruxism sunt observate la nivel dentar: primele aspecte evidente sunt fisurile în smalţ şi modificarea anatomiei dentare, prin tocirea dinţilor posteriori, şi nivelarea celor frontali, urmate de apariţia unei uşoare sensibilităţi dentare, apoi de dureri în zona auriculară, cauzate de problemele, de la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare, amplificarea volumului muşchiului maseter, şi durerile de cap.
Aceste schimbări ale aparatului masticator se instalează insidios. Din acest motiv, aproximativ 80% dintre pacienți nu realizează că suferă de bruxism.
Cauze ale bruxismului
Nu s-au putut determina cauze precise pentru acest tic, cu toate că au fost realizate multe studii pe această tematică, însă bruxismul a fost asociat cu mai mulți factori:
Stresul, emoțiile, sarcinile solicitante, furia, tensiunea, durerea, supărarea, frustrarea, anxietatea, agitația, frica, evenimentele marcante, dizarmoniile în familie etc.
Unele tratamente medicamentoase
Persoanele agresive, obsesive, perfecționiste sau cele anxioase au șanse ridicate să dezvolte bruxism
Odihna insuficientă sau de proastă calitate
Incongruențele dentare sau erupția dentară
Schimbarea dentiției temporare cu cea permanentă
Dezvoltarea disproporționată a oaselor maxilare
Obturații recente sau lucrări protetice recente care sunt adaptate ocluzal necorespunzător
Obstrucțiaparțială a căilor respiratorii, prin vegetații adenoide (polipi) sau hipertrofii amigdaliene.
Cum se trateazăbruxismul?
Stabilirea planului de tratament în cazul bruxismului se face luând în considerare sursa potenţială a problemei. În funcţie de gradul de uzură dentară şi de potențiala cauză, medicul stomatolog poate recomanda:
Utilizarea unui dispozitiv tip gutieră pe parcursul somnului. Dispozitivul este realizat personalizat, dintr-un material plastic, ce se mulează pe dantura pacientului şi acoperă dinţii pentru a împiedica lezarea lor prin scrâșnit. Dispozitivul are rolul de a controla parafuncția de bruxism, însă nu îl vindecă definitiv.
Relaxare. Stresul, de zi cu zi, constituie o cauză importantă pentru bruxism, de aceea este indicat să reduceţi stresul prin activități relaxante. De ajutor poate fi şi aplicarea unei comprese calde şi umede pe faţă pentru destinderea muşchilor încordaţi.
Reechilibrarea reliefului ocluzal, pentru corectarea muşcăturii. O ocluzie neechilibrată, atunci când dinţii superiori nu se suprapun corect peste cei inferiori, poate fi îmbunătățită şi prin obturaţii, reducerea înălțimii coronare prin șlefuire selectivă, tratament ortodontic sau coroane dentare.
Bruxismul este o parafuncție a aparatulului masticator caracterizată prin scrâşnirea, frecarea sau încleştarea dinţilor, în timpul nopţii sau în timpul zilei, în mod conștient sau nu.
Stabilirea planului de tratament în cazul bruxismului se face luând în considerare sursa potenţială a problemei. În funcţie de gradul de uzură dentară şi de potențiala cauză, medicul stomatolog poate recomanda:
Programari la telefoanele:
Programari la telefoanele:
