Sinuzita maxilara reprezintă inflamaţia mucoasei sinusale cu apariţia unei secreţii purulente în interiorul acestora.
Sinusurile sunt cavităţi pline cu aer ce se găsesc la nivelul masivului cranian, având rol în controlul presiunii realizate în momentul inspirului şi expirului.
De asemenea, în timpul exercitării funcţiei respiratorii, aerul din sinusuri se înnoieşte de fiecare dată în momentul inspirului.
Sinuzita apare printr-o evoluţie a leziunii carioase
De la stadiul de carie, patologia dentară evoluează spre pulpită, cu interesarea structurilor profunde şi a camerei pulpare.
Odată inflamaţia extinsă în spaţiul parodontal, se formează un granulom sau un chist la nivelul vârfului rădăcinii.
Volumul chistului creşte şi odată cu acest proces apare şi erodarea corticalelor osoase, cu subţierea osului ce protejează sinusul maxilar.
Se vor eroda pereţii osoşi iar mucoasa sinusului va fi perforată, însămânţarea bacteriană avansând rapid către sinusuri.
Pentru ca inflamaţia bacteriană să ajungă la nivelul sinusurilor maxilare este absolut necesar ca dinţii implicaţi în procesul carios să se afle în vecinătatea sinusului maxilar.
Pentru aceasta, dinţii trebuie să fie localizaţi în regiunea laterală a maxilaruui superior. Cel adesea, este vorba despre premolari şi molari laterali superiori.
Semnele unei sinuzite maxilare sunt următoarele :
Durere – apare precoce, la scurt timp după instalarea sinuzitei şi poate varia de la o simplă senzaţie de presiune până la dureri intense, accentuate mai ales la aplecarea capului.
Congestia nazală – secreţiile nu se mai drenează astfel că apare congestia nazală, cu grade diferite de afectare a respiraţiei.
Tuse – datorită secreţiilor purulente ce se formează în interiorul sinusurilor ca urmare a pătrunderii agenţilor bacterieni, organismul, prin mecanism reflex, încearcă să le îndepărteze. Astfel, este prezentă tusea, ca o încercare de a curăţa cavităţile sinusale.
Durerea dentară – este prezentă atunci când sinuzita are ca punct de plecare patologia dentară.
Alterarea mirosului şi apariţia de secreţii – simţul olfactiv are de suferit şi odată cu acesta, apar şi secreţiile purulente, gălbui, vâscoase, ce provoacă gust neplăcut.
Sinuzita acută durează până la trei săptămâni, pe când cea cronică durează mai mult de trei luni.
Prin absenţa instituirii tratamentului adresat cariei dentare ce a provocat sinuzita, procesul patologic se croncizează.
Cel mai frecvent, sinuzita afectează doar un sinus. Situaţia in care procesul patologic intersează toate cavităţile sinusale se numeşte parasinuzită şi apare foarte rar din cauze dentare.
Simptomatologie si diagnostic
In diagnosticarea sinuzitei de maxilar provocate de leziunile carioase dentare sunt de o mare importanţă atât examenele clinice cât şi radiografiile :
Anamneza oferă informaţii despre caracterul durerii şi situaţiile în care aceasta se accentuează dar şi informaţii despre secreţii, în ceea ce priveşte culoarea şi mirosul.
Examenul imagistic, radiologic dar şi computer tomografia pot să evidenţieze opacitatea sinusurilor, care sunt pline de secreţii dar şi inflamaţia mucoasei ce tapetează cavitatea sinusală.
Tratamentul se referă în primul rând la dintele care a cauzat sinuzita maxilară şi poate să fie conservator, adică tratamentul endodontic cu sterilizarea canalelor radiculare sau chirurgical, adică extracţia.
Intotdeauna, tratamentul curativ este însoţit de intervenţii specifice ORL, ce vizează eliberarea căilor respiratorii prin aplicarea de decongestionante sau chiar tratamentul chirurgical.
Sinuzita maxilara reprezintă inflamaţia mucoasei sinusale cu apariţia unei secreţii purulente în interiorul acestora. 
