Particularităţile pacienţilor cu sindromul Down


Particularităţile pacienţilor cu sindromul Down

Sindromul Down sau trisomia 21 este o afecţiune cromozomială care se poate observa la copii încă de la naştere, aceasta afectând organismul încă din momentul conceperii.

Chiar dacă speranţa de viaţă este de aproximativ 50 de ani, aceşti pacienţi se confruntă cu o serie de patologii sistemice care le îngreunează traiul. Unele din aceste patologii se manifestă şi la nivelul cavităţii orale.

  • Inflamaţie gingivală – datorită retardului mintal de grad variat pe care pacienţi ce suferă de sindromul Down îl posedă, igienizarea cavităţii orale poate fi efectuată mai mult sau mai puţin satisfăcător. Astfel, depozite importante de placă se vor regăsi la nivelul dinţilor, care vor duce în timp la carii şi la probleme parodontale. Primul pas este inflamaţia gingiei, ca mai apoi, prin videncare, aceasta să se retragă. Pe măsura retragerii, gingiile vor decoperi şi mai mult din suprafaţa dentară, astfel aparând sensibilitatea dar şi mobilitatea lor.
  • Vindecare întârziată a leziunilor orale – datorită sistemului imun deprimat, orice intervenţie sau traumatism la nivelul cavităţii orale va avea o vindecare întârziată. De asemenea, în cursul tratamentelor chirurgicale, se aşteaptă sângerări prelungite şi mai abundente.
  • Xerostomie – uscăciunea mucoaselor orale duce la fisurarea acestora iar pe fondul imunităţii scăzute, există un risc real de suprainfectare. Aceşti pacienţi sunt de asemenea predispuşi la dezvolta afte bucale.
  • Retard în erupţia dinţilor – pacienţii prezintă un grad de retard ce se manifestă la majoritatea organelor. Astfel şi dinţii sunt afectaţi, fie vor erupe mai tarziu, fie niciodată, fie vor prezenta anomalii are smalţului.

Alte alterări ale statusului de sănătate pe care pacienţii cu trisomia 21 le prezintă frecvent interesează organe şi sisteme de la nivelul întregului corp.

Patologii cardiace – se regăsesc cu o frecvenţă crescută şi afectează în special dezvoltarea valvelor inimii.

Astfel, pacientul cu sindromul Down va prezenta disfuncţii valvulare, cel mai frecvent prolapsul de valvă mitrală.

Insoţitorul trebuie să menţioneze acest aspect în decursul anamnezei, fiindcă pacienţii cu afectare valvulară prezintă risc crescut de endocardită bacteriană iar protocolul înaintea oricărei manopere sângerânde include administrarea de antibiotice.

Sistem imunitar scăzut – pacientul cu sindromul Down posedă risc crescut pentru a dezvolta infecţii ce pot interesa orice parte a corpului şi care se pot extinde ameninţător şi spre celelalte structuri, iniţial neafectate. Aceştia sunt mult mai susceptibili la apariţia de afte şi candidoze.

Hipotonia – reprezintă forţa scăzută de contracţie a muşchilor şi poate interesa orice zonă. Imposibilitatea muşchilor de a se contracta în limitele fiziologice generează modificări la nivelul posturii.

Afectarea musculaturii orale şi periorale poate să ducă la tulburări în timpul masticaţiei şi deglutiţiei dar şi la faciesul caracteristic în care pacientul nu poate să îşi apropie buzele, fiind mereu cu gura întredeschisă.

Scăderea acuităţii auditive – poate afecta în grade diferite pacienţii suferind de sindromul Down. Această problemă poate fi compensată prin purtarea unui aparat auditiv.

Deficienţe vizuale – dintre patologiile globilor oculari menţionăm strabismul, glaucomul şi cataracta. Pacientul întâmpină astfel greutăţi în a se descurca de unul singur. De aceea, în timpul periajului dentar, acesta trebuie asistat sau chiar ajutat de către însoţitor.