Copiii cu risc carios crescut


image_pdfimage_print
Copiii cu risc carios crescut

Medicul stomatolog joacă un rol important în depistarea precoce a leziunilor carioase.

Cariile se pot dezvolta în orice zonă a suprafeţelor dentare şi pot fi ascunse, greu de depistat chiar şi de către medicul stomatolog.

In special în zonele interproximale, de contact între doi dinţi vecini, unde vizibilitatea directă este redusă, semnele care ar sugera dezvoltarea unui proces patologic ar fi modificarea translucidităţii dentare dar şi inflamaţia şi sângerarea papilei.

Dacă un pacient care se prezintă regulat la controalele dentare dezvoltă leziuni carioase frecvent, în ciuda igienizării satisfăcătoare, atunci trebuie încadrat într-o grupă de risc. Acest pacient are un risc crescut de a dezvolta leziuni carioase şi trebuie atent monitorizat în vederea aplicării tratamentului optim şi reducerea recidivelor ulterioare.

Caria dentară este o patologie a dinţilor ce se produce în momentul în care există un dezechilibru la nivelul cavităţii bucale. Este o maladie infecţioasă multifactorială în care saliva nu mai poate să contracareze atacurile acide repetate.

Actiunea alimentelor asupra danturii

Alimentele pe care le consumă micii pacienţi pot să aibă influenţe nefaste asupra sănătăţii orale :

  • Băuturile carbogazoase conţin zaharuri în cantităţi crescute, ce constituie sursă de hrană pentru bacteriile rezidente din cavitatea orală. De asemenea, prin pH-ul scăzut pe care îl posedă, băuturile carbogazoase produc demineralizarea smalţului.
  • Acizii din sucurile naturale de fructe au de asemenea efect demineralizant asupra structurilor dure dentare. In mod normal, pH-ul cavităţii orale este între 6.5 şi 7.5. Saliva are această capacitate de a readuce mediul bucal la ph-ul optim prin conţinutul de factori cu rol de sistem tampon.
  • Alimentele dulci şi lipicioase posedă cel mai mare risc de producere a leziunilor carioase. Acestea aderă la suprafeţele dentare având un contact prelungit cu acestea.

In evaluarea riscului carios al pacienţilor, este importantă realizarea unei anamneze minuţioase, care să identifice obiceiurile greşite ale acestora. Prin recomandări menite să corecteze stilul de viaţă al copiilor, incidenţa cariilor se poate reduce simţitor.

Se consideră că un pacient prezintă un risc carios crescut dacă se află în una din următoarele situaţii:

  • Dacă în familia acestuia există antecedente de carii, la părinţi sau fraţi.
  • Dacă nu respectă regulile de alimentaţie – consumul frecvent de zaharuri mai ales între mesele principale, consumul de băuturi carbogazose, alimentaţia în timpul nopţii constituie factori care cresc incidenţa cariilor.
  • Dacă nu respectă regulile de igienă bucodentară – periaj dentar ineficient care nu îndepărtează reziduurile alimentare, prezenţa plăcii dentare de grosime apreciabilă sau gingivita sunt semne care sugerează că igienizarea cavităţii orale este ineficientă fie din lipsa de informaţii sau a conştientizării.

Planul de tratament ce se aplică în cazul micilor pacienţi cu risc carios crescut trebuie să ţină cont de anumite particularităţi precum :

  • Pacienţii pot să fie purtători de aparat ortodontic. In acest caz, igienizarea este şi mai greu de realizat şi se face cu ajutorul periuţelor interdentare şi a irigatorului bucal.
  • Secreţia scăzută de salivă privează mediul bucal de factorii care menţin echilibrul oral. Astfel, bacteriile îşi pot iniţia şi intensifica atacul, cu consecinţe bine cunoscute, de întreţinere a proceselor carioase.