Placa bacteriana. Dezvoltare. Preventie.
Denumită adesea și placă dentară, placa bacteriană este o substanță alb-gălbuie, de consistență moale, foarte aderentă, care se depunde pe suprafețele dure din cavitatea bucală (dinți, restaurări protetice fixe sau mobile, piercinguri, bonturile implanturilor dentare).
În orice mostră de placa bacteriana se identifică cel puțin 30 de specii bacteriene, astfel încît se poate spune ca biofilmele care colonizează suprafețele dentare sunt printre cele mai complexe biofilme care există în natură.
Formarea plăcii bacteriene
Compusă în principal din proteine salivare, bacterii, reziduuri alimentare și toxine, placa este într-o dezvoltare continuă, colonizând tot mai multe suprafețe dentare.
Zahărul din alimentație constituie sursa de hrană și multiplicare bacteriană care, odată dezvoltate, produc acizi, care vor determina pierderea sănătății și integrității dentare.
Placa bacteriană nu produce distrucție dentară și parodontală, atâta timp cât capacitatea de apărare a organismului nu este depășită.
Placa bacteriană este factor determinant pentru:
- Tartrul – un depozit mineral-organic ce aderă la suprafața dentară, la lucrări protetice sau la aparate ortodontice, fiind produs de mineralizarea plăcii bacteriene.
- Carii – placa regăsită la nivelul unităților dentare reprezintă locusul de atașare al bacteriilor cariogene. Fără o igienă riguroasă după fiecare masă, mediul creat în cavitatea orală permite dezvoltarea bacteriană. Acestea vor elimina acizi ce vor distruge treptat dar smalțul dentar, producând demineralizare și ulterior, carii.
- Gingivită – inflamația gingivală, sau gingivita, este consecința principală a depunerii plăcii dentare. Organismul, prin mijloacele naturale de apărare, va încerca să se opună atacului bacterian. Datorită activității intense defensive, la nivelul gingiilor se va declanșa inflamatia. În acest stadiu, cu ajutorul unul protocol strict de igienă realizat de către medicul stomatolog, gingivita poate remite, fără a lăsa sechele.
- Parodontită – reprezintă stadiul avansat de lezare a structurilor de susținere a dinților, atunci cand procesul distructiv interesează și osul. Dacă inflamația gingivală nu este stopată, bacteriile vor coloniza suprafețele dentare profunde, producând liza osoasă. Osul se va retrage, dinții devin mobili și în scurt timp cad de pe arcadă.De asemenea, placa dentară neîndepărtată constant și riguros se va solidifica ducând la apariția tartrului. Acesta este mult mai dur deci și exponențial mai agresiv pentru structurile dentare si gingivale.
Cum putem îndepărta placa bacteriană?
Este bine de știut că pelicula de placă nu poate fi niciodată îndepartată în totalitate, de aceea, pe lânga igiena personală, intervenția medicului stomatolog, la fiecare 6 luni, este indispensabilă.
Prin reducerea consumului de alimente și băuturi dulci, putem ajuta organismul în lupta antibacteriană.
Protocolul de igienă personală cuprinde:
- Periaj atent al dinților după fiecare masă, minim 3 minute. Se va peria dinspre gingie înspre dinte, placa depozitându-se cu predilcție la jonctiunea dintre aceste două elemente.
- Utilizarea aței dentare ajută la eliminarea depunerilor interdentare de placă. Această zonă este predispusă apariției cariilor fiindcă periuța de dinți nu o poate igieniza corspunzător.
- Clătirile cu apă de gură dezinfectează suprafețele dure dentare dar și pe cele moi. Bacteriile se regăsesc în toată cavitatea orală, nu numai la nivelul dinților.
Placa bacteriană este o constantă a cavității orale. Aceasta se regăsește la absolut toate persoanele dar se manifestă diferit, în funcție de factorii locali și de interesul acordat igienizării.
Manoperele de curățare realizate în cabinetul dentar (igienizarea cavității bucale) precum și indicațiile post procedură sunt individualizate, astfel efectele benefice sunt maximizate.