Lamboul gingival în tratamentele parodontale


Lamboul gingival în tratamentele parodontale 

Gingia este principalul țesut moale aflat în cavitatea orală, dispus în vecinătatea dinților, cu rol în formarea unui manșon etanș în jurul osului alveolar pentru a asigura stabilizarea unităților dentare.

Este bine vascularizată și străbătută de filete nervoase, astfel că este sensibilă la modificările din cavitatea orală.

De asemenea, poate adesea să sufere traumatisme, prin injurii mecanice, chimice sau termice generate de către alimente.

In cazul traumatizării, reacția de apărare a gingiei se concretizează printr-o inflamație a acesteia.

Netratată, inflamația se extinde și la nivelul osului. Este bine de știut că o gingie retractată poate să își revină la consistența și forma anterioare prin proceduri de igienizare și de îndepărtare a spinilor iritativi.

Insă, în momentul în care osul subiacent este lezat, acesta răspunde prin resorbție, fenomen ireversibil.

Odată ce osul începe să piardă din densitate și volum, dinții sunt tot mai susceptibili la a suferi migrări importante și la a fi avulsați de la nivelul alveolei.

Lambourile gingivale se practică în momentul în care este nevoie de descoperirea osului sau de accederea la rădăcina dinților, pe cale directă.

De cele mai multe ori, lambourile sunt utilizate pentru a trata boala parodontală, mai ales în cazul în care tratamentul inițial de igienizare regulată nu aduce îmbunătățiri.

In momentul în care dorim să realizăm adiție osoasă, pentru a augmenta o creastă resorbită, procedura începe prin efectuarea de lambou, pentru a ne oferi acces la țesutul dur subiacent.

Etape în realizarea unui lambou
  • Anestezierea ariei ce urmează a fi explorată
  • Decuparea lambolului în funcție de reperele alese și decolarea acestora pentru a avea acces la țesutul asupra căruia se va interveni.
  • In cazul în care se dorește igienizarea minuțioasă a rădăcinilor dinților afectați de boala parodontală, medicul, după expunerea suprafeței dorite, va detartra și chiureta suprafețele dentare. Țesutul inflamat va fi îndepărtat iar crestele osoase ascuțite vor fi reconturate, pentru a fi nivelate și a nu constitui spini iritativi pentru parodonțiu.
  • După îndepărtarea plăcii dentare și a tartrului, gingia va fi repoziționată și ancorată conform dispoziției inițiale, cu ajutorul suturilor. Firele cu care se suturează lamboul pot fi neresorbabile, adică este necesară o ședință ulterioară de îndepărtare a acestora, la 7-10 zile, sau resorbabile, care, precum spune numele, se dizolvă singure.

Pentru a reduce disconfortul postoperator, medicul poate să indice administrarea de medicamente antalgice.

Este foarte important ca pacientul să își mențină igiena conform indicațiilor medicului stomatolog, pentru a preveni reapariția depozitelor de placă și tatru sau suprainfectarea zonei asupra căreia s-a intervenit.

Dacă ne aflăm în situația în care pacientul suferă și de alte patologii generale sau locale care pot să favorizeze suprainfectarea zonei de intervenție, se va prescrie și tratamentul cu antibiotic.

Este posibil ca gingia să sângereze ușor după intervenție. Dacă, însă, durerea și sângerarea sunt persistente și masive, pacientul va consulta de urgență medicul care a efectuat intervenția.

Pentru pacienții în cazul cărora vindecarea decurge normal, controlul postoperator va fi la 7-10 zile, moment care coincide și cu îndepărtarea firelor de sutură neresorbabile.