Periajul dinţilor este cea mai importantă metodă prin care pacientul poate să îşi menţină sănătatea orală. Incă din cele mai vechi timpuri, periuţa de dinţi a existat sub mai multe forme şi materile, lemn şi până la cele din plastic, cu perii din păr natural sau sintetic, în durităţi variate.
Astăzi, pacientul poate să aleagă din multitudinea de periuţe existente pe piaţă, fie ele manuale, electrice sau sonice.
Indiferent de forma sub care acestea se prezintă, este important să fie utilizate.
Statisticicle efectuate la noi în ţară indică faptul că aproape o cincime dintre români nu se spală pe dinţi nici măcar o dată pe zi.
De asemenea, consumul mediu anual de pastă de dinţi este scăzut în rândul românilor.
De aceea, campaniile care promovează şi susţin igienza dentară riguroasă ar trebui să devină mai numeroase şi să aibă un impact cât mai puternic asupra pacienţilor.
Periajul dinţilor dimineaţa şi seara ar trebui să devină un obicei strict, de la care pacienţii să nu se abată sub nicio formă.
Totuşi, periajul nu este întotdeauna suficient pentru a se asigura o curăţare eficientă şi completă a cavităţii orale.
Majoritatea medicilor susţin periajul după fiecare masă, precum şi utilizarea de mijloace auxiliare, dintre care menţionăm aţa dentară, duşul bucal şi apa de gură, toate contribuind la îndepărtarea eficientă a plăcii bacteriene.
Teoriile care pledează pentru periajul dinţilor de cel puţin două ori pe zi sunt :
Periajul de seară este important pentru că în timpul nopţii cantitatea de salivă produsă de către glandele responsabile scade. Fără stimuli, saliva nu se produce. De aceea, riscul de apariţie al cariilor în timpul nopţii creşte.
Periajul reduce cantitatea de placă bacteriană. Indiferent de cât de mult am insista pe periajul dinţilor, nu se poate înlătura în totalitate placa bacteriană. Depunerile de placă şi tartru pot să producă în timp sângerări gingivale si inflamaţii, care, netratrate, progresează spre boala parodontală, urmarea cea mai gravă fiind pierderea dinţilor.
Periajul trebuie să fie făcut în doi timpi diferiţi, câte unul pentru fiecare din cele două arcade, maxilară şi mandibulară. Periajul se realizează cu gura deschisă şi cu periuţa orientată la 45 de grade faţă de gingie. Mişcările sunt de rotaţie şi dinspre gingie înspre dinte. Insă, în urma acestui tip de periaj, nu se curăţă şi suprafeţele interproximale, adică cele laterale, dintre dinţi. In acest caz, trebuie să apelăm şi la ajutorul aţei dentare sau a duşului bucal, pentru completarea periajului şi nu pentru înlocuirea acestuia.
Periajul se adresează nu numai dinţilor, deoarece o mare acumulare bacteriană se găseşte şi pe mucoasele cavităţii orale şi la limbă.
Periuţa de dinţi utilizată trebuie să aibă perii moi şi aceasta va fi schimbată o dată la trei luni, poate chiar mai des, în funcţie de necesitate.
Periajul dinţilor reprezintă prima etapă în asigurarea sănătăţii cavităţii bucale.
Controlul periodic prin prezentarea la medicul stomatolog este crucial în menţinerea stării de echilibru al cavităţii orale şi a depistării timpurii a oricărui factor care poate să îl perturbe.
Periajul dinţilor este cea mai importantă metodă prin care pacientul poate să îşi menţină sănătatea orală. Incă din cele mai vechi timpuri, periuţa de dinţi a existat sub mai multe forme şi materile, lemn şi până la cele din plastic, cu perii din păr natural sau sintetic, în durităţi variate. 
