Caria rampantă

Caria rampantă este o afecțiune dentară severă, caracterizată prin leziuni extinse și distrugerea țesuturilor dure ale dinților.

Această formă de carie apare brusc și se răspândește rapid, fiind mai frecvent întâlnită în țările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare, unde igiena orală este precară.

Unul dintre principalii factori implicați în dezvoltarea cariei rampante este igiena orală necorespunzătoare.

Pacienții cu vârste mici prezintă o cooperare deficitară și adesea experimentează dureri dentare, ceea ce face dificilă aplicarea unui tratament terapeutic adecvat.

În astfel de cazuri, este uneori necesară utilizarea anesteziei generale, mai ales dacă pacientul suferă și de alte afecțiuni generale care pot afecta comunicarea.

Apare brusc, are o răspândire largă, mai ales în cazul ţărilor slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare şi se asociază cu igiena slab efectuată.

Vârsta mică a pacientului asociată cu cooperarea deficitară dar şi cu durerea dentară în cazul în care patologia avansează repede spre ţesuturile profunde fac dificilă abordarea terapeutică.
De aceea, uneori este necesară efectuarea anesteziei generale, mai ales dacă pacientul are şi patologii generale asociate care îngreunează comunicarea.

Caria rampantă poate să afecteze orice unitate dentară eruptă şi este prezentă cel mai des la nivelul coletului dinţilor, în proximitatea gingiilor, încercuind dintele şi slabindu-i rezistenţa.
Micii pacienţi care dezvoltă astfel de carii rampante, rapid evolutive prezintă într-un moment al vieţii o susceptibilitate crescută.
Unul dintre cei mai importanţi factori care pot să producă carii rampante este reprezentat de disfuncţia salivară.

Modificarea fluxului salivar apare în:

1. Tulburări psihice sau stări de emoție accentuată – în momentele de intensitate emoțională ridicată, fluxul salivar poate scădea.

2. Infecții specifice, cum ar fi tuberculoza sau sifilisul – în general, infecțiile sistemice care afectează organismul pot inhiba funcția glandelor salivare și pot duce la scăderea fluxului salivar.

3. Iradiere – tratamentul tumorilor maligne de la nivelul capului și gâtului poate implica iradierea acestor zone. Un efect secundar al iradierii este scăderea fluxului salivar și uscăciunea mucoaselor orale, care devin susceptibile la ulcerații și pot perturba procesul de mestecare și de înghițire.

4. Utilizarea anumitor medicamente, cum ar fi tranchilizantele, la copii poate duce la reducerea fluxului salivar.

5. Oreionul – o boală specifică copilăriei care afectează glanda parotidă. În perioada acută a oreionului, cantitatea de salivă produsă la nivelul cavității orale scade din cauza afectării glandei parotide.

Tulburări psihice sau stări de emoţie accentuată – în aceste momente de o intensitate emoţională marcată, fluxul salivar poate să se reducă

Infecţii specifice precum tuberculoza, lues – în general, în procesele infecţioase de la nivelul organismului dar care se răsfrâng şi asupra cavităţii orale, se constată inhibarea funcţiei glandelor salivare.

Glandele salivare majore care produc cea mai mare parte din salivă sunt în număr de trei şi anume submandibulară, sublinguală şi parotidă.

Pe lângă acestea, mai există şi glande salivare accesorii cu localizări sub mucoasa orală sau la nivelul palatului. Însă aceste ultime glande menţionate produc cantităţi mici de salivă, net inferioare celor principale.

Iradierea – în tratamentul tumorilor maligne de la nivelul capului şi gâtului, ca parte integrantă a tratamentului putem avea iradierea acestor zone.

Un efect secundar important al iradierilor îl reprezintă scăderea fluxului salivar care se însoţeşte de uscăciunea mucoaselor orale.

Mucoasele deshidratate sunt susceptibile la a dezvolta ulceraţii pe suprafaţa lor.

De asemenea, în timpul masticaţiei, insalivarea bolului alimentar nu mai este posibilă iar întreg procesul de deglutiţie va fi serios perturbat.

Ca o altă complicaţie a lipsei de salivă avem probleme în pronunţia unor foneme.

Anumite medicamente administrate la copii, precum tranchilizantele, pot să scadă fluxul salivar.

Oreionul este o patologie specifică copilăriei ce interesează glanda parotidă. In perioada acută, de manifestare a oreionului cantitatea de salivă excretată la nivelul cavităţii orale este diminuată datorită afectării glandei parotide.

Tratament

În conduita terapeutică a pacienţilor care prezintă carii rampante se va avea în vedere obligatoriu curăţarea dentinei alterate şi obturarea leziunilor carioase.

Insă, un pas important îl reprezintă identificarea cauzei care a dus a apariţia acestor carii evolutive.

Acţionarea de la rădăcină, pentru a suprima cauza, este succesul în cazul cariilor rampante.

Pacienţii ce prezintă risc crescut de a dezvolta carii trebuie să beneficieze de tratament cu fluor administrat atât pe cale generală sub formă de tablete cât şi pe cale orală, prin aplicaţii topice.

Sigilarea suprafeţelor ocluzale ale dinţilor recent erupţi care nu au fost încă afectaţi de carii reprezintă un pas important în prevenirea patologiei carioase.

Caria rampantă poate afecta orice dinte erupt și este întâlnită cel mai des la nivelul coletului dinților, în proximitatea gingiilor, slăbind rezistența acestora. Copiii care dezvoltă forme avansate de carie rampantă prezintă o susceptibilitate crescută într-o anumită perioadă a vieții. Unul dintre factorii importanți care contribuie la dezvoltarea acestei afecțiuni este disfuncția salivară.

În ceea ce privește tratamentul cariei rampante, este esențială curățarea și obturarea leziunilor carioase. Totuși, este important să se identifice și să se trateze cauza care a dus la dezvoltarea acestor leziuni carioase. Abordarea cauzală este cheia succesului în tratamentul cariilor rampante.

Pentru pacienții cu risc crescut de a dezvolta carii, este recomandat tratamentul cu fluor administrat atât pe cale generală, sub formă de tablete sau suplimente, cât și pe cale orală, prin aplicații topice.

Fluorul ajută la fortificarea smalțului dentar și la prevenirea apariției cariilor.

Un alt pas important în prevenirea cariei rampante este sigilarea suprafețelor ocluzale ale dinților recent erupți care nu au fost încă afectați de carii.

Acest procedeu constă în aplicarea unei substanțe protectoare, de obicei o rășină compozită, pe fisurile și crăpăturile din smalțul dentar, cu scopul de a preveni pătrunderea bacteriilor și formarea cariilor.

Educația pacienților și a părinților este de asemenea esențială în prevenirea și gestionarea cariei rampante. Informarea corectă privind igiena orală adecvată, alimentația sănătoasă și frecvența vizitelor regulate la dentist poate contribui semnificativ la prevenirea apariției acestei afecțiuni.

Pe lângă tratamentul specific, pacienții cu carie rampantă trebuie să primească sfaturi și instrucțiuni cu privire la obiceiurile alimentare sănătoase, limitarea consumului de alimente și băuturi bogate în zahăr, precum și utilizarea corectă a pastei de dinți fluorurate și a aței dentare.

În concluzie, caria rampantă este o formă severă de leziune dentară care necesită o abordare terapeutică complexă. Identificarea cauzelor care au dus la apariția acestei afecțiuni, tratamentul adecvat alleziunilor carioase, utilizarea fluorului și sigilarea suprafețelor ocluzale sunt elemente esențiale în gestionarea cariei rampante. Pe lângă tratamentul specific, educația pacienților și măsurile preventive, cum ar fi adoptarea unei igiene orale corespunzătoare și o alimentație sănătoasă, joacă un rol crucial în prevenirea și controlul acestei afecțiuni.

De asemenea, este important să se acorde atenție specială copiilor cu risc crescut de a dezvolta carii rampante. Acești pacienți ar trebui să beneficieze de consultații regulate la dentist încă de la o vârstă fragedă și să fie supuși unui program de monitorizare și tratament personalizat.

Caria rampantă reprezintă o problemă de sănătate orală gravă, care poate avea consecințe negative asupra calității vieții și sănătății generale a pacienților. Prin abordarea cauzală, tratamentul prompt și măsurile preventive adecvate, putem controla și reduce impactulacestei afecțiuni, îmbunătățind astfel sănătatea orală și calitatea vieții pacienților afectați.