Caria rampantă


Caria rampantă 

caria rampantaCaria rampantă este considerată ca fiind o formă severă de leziune cu distrucţie marcată a ţesuturilor dure dentare.
Apare brusc, are o răspândire largă, mai ales în cazul ţărilor slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare şi se asociază cu igiena slab efectuată.

Vârsta mică a pacientului asociată cu cooperarea deficitară dar şi cu durerea dentară în cazul în care patologia avansează repede spre ţesuturile profunde fac dificilă abordarea terapeutică.
De aceea, uneori este necesară efectuarea anesteziei generale, mai ales dacă pacientul are şi patologii generale asociate care îngreunează comunicarea.

Caria rampantă poate să afecteze orice unitate dentară eruptă şi este prezentă cel mai des la nivelul coletului dinţilor, în proximitatea gingiilor, încercuind dintele şi slabindu-i rezistenţa.
Micii pacienţi care dezvoltă astfel de carii rampante, rapid evolutive prezintă într-un moment al vieţii o susceptibilitate crescută.
Unul dintre cei mai importanţi factori care pot să producă carii rampante este reprezentat de disfuncţia salivară.

Modificarea fluxului salivar apare în: 

Tulburări psihice sau stări de emoţie accentuată – în aceste momente de o intensitate emoţională marcată, fluxul salivar poate să se reducă

Infecţii specifice precum tuberculoza, lues – în general, în procesele infecţioase de la nivelul organismului dar care se răsfrâng şi asupra cavităţii orale, se constată inhibarea funcţiei glandelor salivare.

Glandele salivare majore care produc cea mai mare parte din salivă sunt în număr de trei şi anume submandibulară, sublinguală şi parotidă.

Pe lângă acestea, mai există şi glande salivare accesorii cu localizări sub mucoasa orală sau la nivelul palatului. Însă aceste ultime glande menţionate produc cantităţi mici de salivă, net inferioare celor principale.

Iradierea – în tratamentul tumorilor maligne de la nivelul capului şi gâtului, ca parte integrantă a tratamentului putem avea iradierea acestor zone.

Un efect secundar important al iradierilor îl reprezintă scăderea fluxului salivar care se însoţeşte de uscăciunea mucoaselor orale.

Mucoasele deshidratate sunt susceptibile la a dezvolta ulceraţii pe suprafaţa lor.

De asemenea, în timpul masticaţiei, insalivarea bolului alimentar nu mai este posibilă iar întreg procesul de deglutiţie va fi serios perturbat.

Ca o altă complicaţie a lipsei de salivă avem probleme în pronunţia unor foneme.

Anumite medicamente administrate la copii, precum tranchilizantele, pot să scadă fluxul salivar.

Oreionul este o patologie specifică copilăriei ce interesează glanda parotidă. In perioada acută, de manifestare a oreionului cantitatea de salivă excretată la nivelul cavităţii orale este diminuată datorită afectării glandei parotide.

Tratament

In conduita terapeutică a pacienţilor care prezintă carii rampante se va avea în vedere obligatoriu curăţarea dentinei alterate şi obturarea leziunilor carioase.

Insă, un pas important îl reprezintă identificarea cauzei care a dus a apariţia acestor carii evolutive.

Acţionarea de la rădăcină, pentru a suprima cauza, este succesul în cazul cariilor rampante.

Pacienţii ce prezintă risc crescut de a dezvolta carii trebuie să beneficieze de tratament cu fluor administrat atât pe cale generală sub formă de tablete cât şi pe cale orală, prin aplicaţii topice.

Sigilarea suprafeţelor ocluzale ale dinţilor recent erupţi care nu au fost încă afectaţi de carii reprezintă un pas important în prevenirea patologiei carioase.