Fatetele dentare – indicatii


Faţetele dentare – indicaţii

Protetica este ramura stomatologiei care vine în ajutorul pacientului în momentul în care stomatologia restaurativă directă nu poate să refacă sau să îmbunătăţească aspectul arcadelor.

Pacienţii se pot prezenta la medicul stomatolog din diferite motive dar, cel mai des, primează estetica şi ineficienţa masticaţiei.

Faţetele dentare reprezintă soluţii terapeutice ce se pot indica în următoarele cazuri:

Discromii – reprezintă modificările de culoare care pot să aibă ca origine mai multe procese.

De exemplu, fumătorilor pot să le apară discromii la nivelul dinţilor frontali.

Slaba igienizare a dinţilor pentru un timp îndelungat şi consumul de alimente cromogene (ceai colorat, fructe de pădure) pot să ducă la pete de culoare inestetice la nivelul dinţilor.

In unele cazuri, albirile pot să dea roade dar, datorită dispersiei variabile a discromiilor, de multe ori rezultatele nu sunt cele aşteptate. De asemenea, am menţionat că igiena precară poate să ducă la discomii.

Insă, tratamentul prin faţete dentare este contraindicat în cazul pacienţilor ce nu sunt motivaţi să menţină o igienă corespunzătoare şi de durată.

Malpoziţii dentare – anomaliile de poziţie ale dinţilor precum rotaţiile sau versiunile pot fi corectate cu ajutorul aparatului ortodontic.

Dacă modificările sunt minime iar funcţionalitatea nu este periclitaă, micile particularităţi care deranjează pacientul pot fi corectate prin aplicarea de faţete.

De asemenea, dacă pacientul refuză aplicarea unui aparat ortodontic din raţiuni psihologice sau financiare, se poate încerca ameliorarea aspectului prin faţetare.

Totuşi, în cazul în care muşcătura este afectată, este de preferat tratamentul ortodontic.

Faţetele nu au întotdeauna capacitatea de a rezista în momentul în care se aplică forţe excesive şi care nu sunt transmise în axul dinţilor.

Dinţi de dimensiuni reduse – dinţii hipoplazici sau nanici sunt acele unităţi care sunt subdimensionate faţă de omologi. Fie că este vorba despre un defect din perioada de dezvoltare a mugurelui dentar sau un traumatism ce agresează dintele neformat, aceste modiicări pot să afecteze pacientul, mai ales din punct de vedere psihologic.

Prin faţetarea unităţilor subdezvoltate se poate obţine o arcadă uniformă, estetică şi funcţională.

Diastema – numită popular şi strungă sau strungăreaţă, diastema reprezintă spaţiul dintre cei doi incivi centrali superiori. Deşi este considerată de unii pacienţi ca o particularitate ce adaugă farmec feţei, alţii doresc să o îndepărteze.

Cauzele diastemei pot să fie un fren labial cu inserţie prea înaltă, dinţi malpoziţionaţi prea vestibularizaţi sau lipsa unei structuri dentare cu migrări ulterioare.

Traumatisme dentare – dinţii, în special cei frontali sunt supuşi agresiunii directe a mediului, prin localizarea anterioară la nivelul feţei. Defectele produse se pot repara prin tehnici restaurative directe dar, de multe, ori, compozitele nu oferă aceleaşi rezultate ca faţetele dentare.

Faţetele au o răspândire largă în practica medicală, ele redând pacientului zâmbetul.

Aspectele menţionate mai sus sunt probleme pe care aplicarea de faţete le rezolvă.

Dar este bine de reţinut că aceste variante protetice sunt piese deosebit de fragile care necesită îngrijire după aplicare. Incizia alimentelor va trebui să fie limitată iar igienizarea corectă şi completă nu trebuie să lipsească din rutina pacienţilor.