Bruxism. Factori determinanti

Bruxismul este o afecțiune caracterizată prin forțarea, frecarea și scrâșnirea dinților, atât în timpul somnului, cât și în timpul zilei.

Această afecțiune poate fi extrem de incomodă și poate cauza o serie de probleme dentare, cum ar fi eroziunea smalțului, pierderea dinților și durere la nivelul articulației temporo-mandibulare (ATM). Există o serie de factori care pot determina bruxismul, inclusiv factori fiziologici și psihologici.

Bruxism. Factori determinanți

Scrâșnirea dinților, apărută cel mai frecvent involuntar, fără ca persoana în cauză să realizeze, se numește bruxism.

Acest obicei nociv poate să se manifeste atât ziua cât și noaptea.

Specialiștii averizează că acest obicei parafuncțional afectează milioane de oameni în întreaga lume.

Fiind un obicei cronic, care persistă de mute ori toată viața în situația în care nu se instituie tratament, bruxismul poate să producă modificări ireversibile la nivelul articulației temporo-mandibulare, a dinților precum și la nivel muscular.

Bruxismul nocturn nu poate fi perceput de către pacient decât uneori dimineața, când trezirea se însoțește de cefalee.

Pe de altă parte, bruxismul diurn se asociază cu anumite stări de stress, care provoacă tensionări ale mușchilor.

Noaptea, pacientul își freacă dinții între ei, de cele mai multe ori, pe când ziua, mișcarea poate să fie înlocuită de o tensionare a mușchilor, cu încleștarea maxilarului.

Simptomele bruxismului sunt următoarele:

• Contracții ritmice musculare

• Cefalee diurnă

• Musculatură tensionată, ce produce dureri la deschiderea gurii

• Durere facială difuză, fiind greu de a identifica un anume loc

• Dinți abrazați sau obturații fracturate

Persoanele ai căror parteneri suferă de bruxism pot să perceapă suntele specifice scrâjnetului dentar făcute de către aceștia pe parcursul nopții.

Pentru a stabili diagnosticul de bruxism, medicul dumneavoastră va începe prin a vă adresa diferite întrebări care să sugereze această parafuncţie.

Durerile de cap, faciale extinse, difuze, la care se exclude orice alt punct de plecare, limitarea dechiderii gurii, sunt semne care conduc spre acest diagnostic.

Pasul următor va fi examinarea cavităţii orale. Dinţii, în general, la pacienţii bruxomani, sunt abrazaţi uniform.

Grosimea smalţului este scăzută şi dentina poate să transpară direct proporţional cu cantitatea de smalţ pierdut.

În stadii avansate, în momentul pierderii de cantităţi considerabile de ţesut dur, este posibil să apară sensibilitatea dinţilor, la cald şi rece. Prin refacerea morfologiei dinţilor se înlătură sensibilitatea dar nu şi bruxismul, obturaţiile fiind din nou distruse de către această parafuncţie.

Tratament

Tratamentul bruxismului depinde de cauza care îl declanșează.

Stressul- atunci când bruxismul este în strânsă corelație cu stressul, medicul dentist poate recomanda consilierea psihologică, pentru a găsi strategii menite să comabtă acest obicei nociv și să ajute la relaxarea pacientului.

De asemenea, medicamentele din clasa miorelaxantelor ajută la decontractarea musculară. Acestea reduc temporar spasmul muscular. Este însă o soluție provizorie, fiindcă dorința medicilor este de a înlătura cauza, nu de a reduce din intensitatea manifestărilor.

Starea arcadelor dentare – contacte premature, interferențe date de alinierea deficitară dinților sau de obturați şi lucrări protetice incorect adaptate pot să constituie cauze ale declanşării bruxismului în cavitatea orală.

Tebuie reevaluată starea arcadelor dentare și modificate rapoartele de ocluzie prin tratament conservator odontal sau ortodontic.

Afectarea musculară – dacă aceste probleme nu se pot rezolva pe cale medicamentoasă sau terapii conservative, medicul poate recomanda injectarea de toxină botulinică la nivel muscular pentru a contracara bruxismul.

Medicamente – medicamentele antidepresive pot să genereze bruxism.Această problemă trebuie discutată cu medicul care a prescris tratamentul, în vederea înlocuirii acestuia cu altul cu efecte ecundare minime.

Bruxismul este o parafuncţie întâlnită tot mai des în rândul pacienţilor. Diagnosticată precoce, efectele secundare sunt reduse la minimum şi calitatea vieţii pacientului este net îmbunătăţită.

Factorii fiziologici care pot contribui la dezvoltarea bruxismului includ tensiunea musculară și problemele de aliniere a dinților.

Atunci când mușchii maxilari sunt tensionați, există o presiune crescută asupra dinților, ceea ce poate duce la frecarea și scrâșnirea acestora.

De asemenea, dacă există probleme de aliniere a dinților, acestea pot fi supuse unei presiuni mai mari, ceea ce poate determina bruxismul.

Factorii psihologici pot fi, de asemenea, implicați în dezvoltarea bruxismului. Stress-ul și anxietatea sunt două dintre cele mai comune cauze psihologice ale bruxismului.

Persoanele care sunt expuse la stres ridicat pot dezvolta bruxism ca o modalitate de a elibera tensiunea acumulată în mușchii faciali și maxilari. De asemenea, persoanele care suferă de anxietate pot fi predispuse la bruxism, deoarece această afecțiune poate duce la tensiune musculară și la o presiune crescută asupra dinților.

Unele medicamente pot, de asemenea, să determine bruxismul ca efect secundar. Printre acestea se numără antidepresivele, medicamentele antipsihotice și cele pentru tratamentul bolii Parkinson. Aceste medicamente pot perturba sistemul nervos central, ceea ce poate duce la dezvoltarea bruxismului.

Există, de asemenea, unele condiții medicale care pot fi asociate cu bruxismul. Printre acestea se numără sindromul de apnee în somn și boala Parkinson. În cazul apneei în somn, pacientul poate să se trezească în timpul nopții, fiind conștient sau nu, ceea ce poate determina tensiunea musculară și apariția bruxismului.

În final, este important de menționat că factorii determinanți ai bruxismului pot fi diferiți pentru fiecare individ.

Este important să se ia în considerare toți factorii, atât fiziologici, cât și psihologici, și să se identifice cauzele exacte ale acestei afecțiuni pentru a putea fi tratată corespunzător.

În cazul în care bruxismul este determinat de factorii psihologici, poate fi necesară terapie psihologică sau farmacoterapie pentru a trata cauzele subiacente ale afecțiunii.

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este o formă de terapie psihologică care poate fi eficientă în tratarea bruxismului cauzat de stres și anxietate. TCC poate ajuta pacientul să învețe modalități de a face față stresului și anxietății, precum și tehnicile de relaxare musculară pentru a reduce tensiunea musculară și a preveni bruxismul.

În cazul în care bruxismul este cauzat de factorii fiziologici, poate fi necesară terapie dentară pentru a corecta problemele de aliniere a dinților sau pentru a reduce tensiunea musculară.

Printre opțiunile de tratament se numără utilizarea unei proteze dentare (occlusal splint), care poate fi purtată pe timpul nopții pentru a proteja dinții și pentru a reduce frecarea și scrâșnirea lor.

În unele cazuri, intervenția chirurgicală poate fi necesară pentru a corecta problemele de aliniere a dinților sau pentru a elimina tensiunea musculară.

În concluzie, bruxismul este o afecțiune comună, care poate fi determinată de o varietate de factori, inclusiv de factori fiziologici și psihologici.

Este important să se identifice cauzele subiacente ale acestei afecțiuni pentru a putea fi tratată corespunzător.

În funcție de cauzele și simptomele individuale ale bruxismului, pot fi necesare tratamente dentare, terapie psihologică sau farmacoterapie pentru a reduce tensiunea musculară, a preveni frecarea și scrâșnirea dinților și a reduce durerea și disconfortul asociate cu această afecțiune.