Cavitatea orală este constituită din mai multe tipuri de ţesuturi mucoase, conjunctive, musculare şi dentare care reacţionează diferit la stimulii proveniţi din exterior. Orice substanţă introdusă în cavitatea orală poate să aibă potenţial iritativ sau alergen, în funcţie de proprietăţi sau de sistemul imunitar local al paciantului.
Factori determinanți
Reactivitatea ţesuturilor cavităţii orale poate să apară în corelaţie cu următorii factori:
Infecţii locale
Infecţii secundare: punctul de plecare este la nivelul altor organe dar manifestarea este la distanţă, în cavitatea orală
Alergeni
Iritanţi mecanici, termici, chimici
Nu se poate preveni în totalitate apariţia leziunilor cavităţii orale dar, printr-o igienă riguroasă, prin păstrarea stării de sănătate orală, riscul de a dezvolta formaţiuni străine scade considerabil.
Tipuri de leziuni din caviatea orală de au conţinut lichidian
Veziculele – suntmici ridicǎturi rotunde sau ovale, translucide, de dimensiuni reduse, având diametrul sub 5 mm, conţinȃnd ser sau sânge și avȃnd o depresiune centrală. În evoluţie se pot resorbi, se pot rupe (dȃnd naștere unei cruste sub care se găsește o mică eroziune), pot conflua (formȃnd bule), sau se pot infecta (cu formarea de pustule).
Bulele suntridicături de formă rotundă sau ovalară, cu dimensiuni cuprinse ȋntre 5 mm și cȃţiva centimetri, avȃnd un conţinut lichid care poate fi clar, tulbure sau hemoragic. Pot fi localizate la nivelul mucoaselor (bucală, conjunctivaă, nazală), dar și pe tegument. În evoluţie, la fel ca veziculele, se pot resorbi, se pot rupe, cu formarea ulterioară de cruste sau conţinutul bulelor se poate tulbura devenind purulent.
Pustulele sunt ridicături circumscrise, cu dimensiuni variabile dar adesea sub 1 cm, de culoare albă sau galbenă și avȃnd un conţinut purulent. Ȋn evoluţie, prin uscarea conţinutului sau după ruperea lor, se formează cruste galben-brune care se elimină lăsȃnd, ȋn urma lor, o pigmentaţie mai mult sau mai puţin persistentă.
Tipuri de leziuni din cavitatea orală sub formă de fisuri
Eroziunea este o pierdere de substanţă superficială, bine delimitată, care se vindecă fără cicatrice lăsȃnd doar o pată pigmentată reziduală. Poate să apară ca primă manifestare a leziunilor orale sau poate să apară prin evoluţia veziculelor, bulelor sau a pustulelor.
Ulceraţia reprezintă o pierdere de substanţă mai profundă decȃt eroziunea, rotundă, ovală sau neregulată, cu baza netedă sau neregulată şi cu marginile cu forme variate, fie netede, fie franjurate, fie mai elevate. Întotdeauna, ulceraţia se vindecă printr-o cicatrice.
Fisura este o eroziune sau o ulceraţie a epiteliului superficial, de formă liniară, localizată ȋn regiuni inflamate și supuse mișcărilor de întindere. Prin localizarea în zone funcţionale, fisurile sunt deosebit de dureroase. Fisurile interesează mai ales comisurile gurii şi mucoasa keratinizată a buzelor.
În evoluţia lor, leziunile prezentate mai sus se pot vindeca fără a lăsa urme, prin cicatrici sau prin atrofierea ţesutului la nivelul căruia au fost cantonate. Cicatricea reprezintă un ţesut de reparaţie, fibros, produs de organism pentru a înlocui defectul de substanţă.
Întotdeauna, cicatricile sunt mult mai dure ca structură decât ţesutul iniţial şi pot să fie inestetice sau să îi confere o mobilitate redusă. Atrofia reprezintă diminuarea în volum a ţesutului, prin pierderea unor substanţe constitutive.
Leziunile traumatice ale cavității orale sunt cele mai comune tipuri de leziuni și pot fi cauzate de un număr de factori. Printre aceștia se numără: obiecte străine care se află în gură, cum ar fi scoarța sau semințele, sporturile de contact sau accidentele auto.
Cele mai frecvente leziuni traumatice ale cavității orale includ leziuni ale țesutului moale, cum ar fi ulcerațiile, rănile sau zgârieturile.
Aceste leziuni pot apărea în orice zonă a cavității orale și pot fi dureroase sau sângerânde.
Leziunile traumatic mai severe pot include fracturi dentare sau ale maxilarului, luxații dentare sau dislocări ale articulației temporomandibulare (ATM). Aceste leziuni pot fi dureroase și pot necesita tratament chirurgical.
Infecții ale cavității orale
Infecțiile cavității orale pot fi cauzate de o varietate de organisme, cum ar fi bacteriile, virușii sau fungi. Aceste infecții pot afecta o gamă largă de structuri, cum ar fi dinții, gingiile, mucoasa orală sau glandele salivare.
Printre cele mai frecvente infecții ale cavității orale se numără cariile dentare, gingivita și periodontita.
Cariile dentare sunt cauzate de o combinație de bacterii și alimente care formează placă dentară, iar gingivita și periodontita sunt inflamații ale gingiilor și țesutului de susținere a dinților.
Alte infecții ale cavității orale includ abcesele dentare, candidoza orală și herpesul bucal.
Aceste infecții pot fi dureroase și pot necesita tratament cu antibiotice, antifungice sau antivirale.
Neoplasme
Neoplasmele cavității orale sunt rare, dar pot fi grave. Acestea pot fi benigne sau maligne și pot afecta orice zonă a cavității orale, inclusiv dinții, mucoasa orală, glandele salivare sau oasele maxilare.
Cavitatea orală este o regiune complexă și variabilă, care poate fi afectată de o varietate de leziuni.
Aceste leziuni pot avea o gamă largă de cauze, cum ar fi traumele mecanice, infecțiile, neoplasmele sau tulburările sistemice. În acest articol, vom examina cele mai frecvente tipuri de leziuni ale cavității orale, inclusiv cauzele, simptomele și opțiunile de tratament.
Cavitatea orală este constituită din mai multe tipuri de ţesuturi mucoase, conjunctive, musculare şi dentare care reacţionează diferit la stimulii proveniţi din exterior. Orice substanţă introdusă în cavitatea orală poate să aibă potenţial iritativ sau alergen, în funcţie de proprietăţi sau de sistemul imunitar local al paciantului. 
