Tipuri de leziuni în cavitatea orală


Tipuri de leziuni în cavitatea orală

Cavitatea orală este constituită din mai multe tipuri de ţesuturi mucoase, conjunctive, musculare şi dentare care reacţionează diferit la stimulii proveniţi din exterior. Orice substanţă introdusă în cavitatea orală poate să aibă potenţial iritativ sau alergen, în funcţie de proprietăţi sau de sistemul imunitar local al paciantului. Reactivitatea ţesuturilor cavităţii orale poate să apară în corelaţie cu următorii factori :

  • Infecţii locale

  • Infecţii secundare : punctul de plecare este la nivelul altor organe dar manifestarea este la distanţă, în cavitatea orală

  • Alergeni

  • Iritanţi mecanici, termici, chimici

Nu se poate preveni în totalitate apariţia leziunilor cavităţii orale dar, printr-o igienă riguroasă, prin păstrarea stării de sănătate orală, riscul de a dezvolta formaţiuni străine scade considerabil.

Tipuri de leziuni din caviatea orală de au conţinut lichidian
  • Veziculele – sunt mici ridicǎturi rotunde sau ovale, translucide, de dimensiuni reduse, având diametrul sub 5 mm, conţinȃnd ser sau sânge și avȃnd o depresiune centrală. În evoluţie se pot resorbi, se pot rupe (dȃnd naștere unei cruste sub care se găsește o mică eroziune), pot conflua (formȃnd bule), sau se pot infecta (cu formarea de pustule).

  • Bulele sunt ridicături de formă rotundă sau ovalară, cu dimensiuni cuprinse ȋntre 5 mm și cȃţiva centimetri, avȃnd un conţinut lichid care poate fi clar, tulbure sau hemoragic. Pot fi localizate la nivelul mucoaselor (bucală, conjunctivaă, nazală), dar și pe tegument. În evoluţie, la fel ca veziculele, se pot resorbi, se pot rupe, cu formarea ulterioară de cruste sau conţinutul bulelor se poate tulbura devenind purulent.

  • Pustulele sunt ridicături circumscrise, cu dimensiuni variabile dar adesea sub 1 cm, de culoare albă sau galbenă și avȃnd un conţinut purulent. Ȋn evoluţie, prin uscarea conţinutului sau după ruperea lor, se formează cruste galben-brune care se elimină lăsȃnd, ȋn urma lor, o pigmentaţie mai mult sau mai puţin persistentă.

Tipuri de leziuni din cavitatea orală sub formă de fisuri
  • Eroziunea este o pierdere de substanţă superficială, bine delimitată, care se vindecă fără cicatrice lăsȃnd doar o pată pigmentată reziduală. Poate să apară ca primă manifestare a leziunilor orale sau poate să apară prin evoluţia veziculelor, bulelor sau a pustulelor.

  • Ulceraţia reprezintă o pierdere de substanţă mai profundă decȃt eroziunea, rotundă, ovală sau neregulată, cu baza netedă sau neregulată şi cu marginile cu forme variate, fie netede, fie franjurate, fie mai elevate. Întotdeauna, ulceraţia se vindecă printr-o cicatrice.

  • Fisura este o eroziune sau o ulceraţie a epiteliului superficial, de formă liniară, localizată ȋn regiuni inflamate și supuse mișrilor de întindere. Prin localizarea în zone funcţionale, fisurile sunt deosebit de dureroase. Fisurile interesează mai ales comisurile gurii şi mucoasa keratinizată a buzelor.

În evoluţia lor, leziunile prezentate mai sus se pot vindeca fără a lăsa urme, prin cicatrici sau prin atrofierea ţesutului la nivelul căruia au fost cantonate. Cicatricea reprezintă un ţesut de reparaţie, fibros, produs de organism pentru a înlocui defectul de substanţă.

Întotdeauna, cicatricile sunt mult mai dure ca structură decât ţesutul iniţial şi pot să fie inestetice sau să îi confere o mobilitate redusă. Atrofia reprezintă diminuarea în volum a ţesutului, prin pierderea unor substanţe constitutive.