Reacţii adverse la răşinile acrilice


Reacţii adverse la răşinile acrilice 

Actualmente există numeroase materiale dentare care se utilizează pe scară largă în medicina dentară.

Compoziţia lor este variată, calităţile multiple şi procedeele de obţinere diferite, astfel că materialele sunt individualizate terapiilor.

Pentru fiecare situaţie clinică apărută, există mai multe opţiuni de tratament, astfel că medicul, cu acordul pacientului, alege varinta optimă care să satisfacă cerinţele ambilor.

Apariţia de numeroase materiale dentare dar şi îmbunătăţirea calităţilor mecanice prin modificarea componentelor anorganice şi organice aduce însă şi creşterea riscului pentru dezvoltarea de reacţii adverse la pacienţi.

In mod ideal materialele care se utilizează în restaurarea cavităţii orale trebie să fie biprofilactice, adică să nu producă leziuni la nivelul mucoaselor cu care intră în contact.

De multe ori, însă, prin nerespectarea dozelor indicate de producător în momentul mixării sau datorită unui teren nefavorabil al pacientului, care prezintă sensibilitate la anumiţi componenţi, materialele pot să producă ulceraţii sau inflamaţii la nivelul structurilor cu care intră în contact.

Alergiile de contact generate de către materialele acrilice prezintă adesea un aspect nespecific de leziune inflamatorie sau keratozică, cu depuneri de filamente albe la nivelul mucoaselor.

Alteori, formele clinice sunt o combinaţie între leziunile inflamatorii roşiatice şi cele keratozice, albe.

Materialele pentru proteze, în special cele acrilice pot să acţioneze prin monomerul acrilic rămas liber după polimerizare sau prin alţi compuşi chimici.

Pot să genereze astfel reacţii alergice pe zonele de contact cu mucoasa care pot să fie localizate sau, din contră, să se extindă şi la tegumentele din vecinătate.

Dintre manifestările reacţiilor alergice, cea mai frecvent întalnită este:

Stomatita

Stomatita reprezintă o urticarie la nivelul mucoasei bucale.

Această reacţie poate să fie generată de contactul cu acrilatul. Clinic, se materializează prin zone, arii de inflamaţie intense ale mucoasei.

In cazuri particulare pot să apară şi eroziuni sau bule de dimensiune redusă. De cele mai multe ori apar la locul de contact cu alergenul, adică la nivelul buzelor, a gingiilor, a limbii, a palatului dur sau a obrajilor. Foarte rar se poate prezenta ca o stomatită generalizată, care să cuprindă toate structurile cavităţii orale.

Medicul stomatolog trebuie să diferenţieze aceste reacţii alergice de leziunile de decubit produse prin microtraumatismele generate de purtarea îndelungată a protezelor sau de slaba lor adaptare.

In cazul purtătorilor vechi de proteze, după o anumită perioadă, baza protezei nu mai respectă conturul crestelor la nivelul cărora a fost adaptată datorită modificărilor continue suferite de ţesuturile moi.

Astfel, se impune rebazarea acestora, pentru a se reasigura etanşeitatea şi stabilitatea protezelor. Monomerul conţinut de materialul cu care se realizează rebazarea poate să genereze reacţii alergice pacienţilor.

Igiena bucală

Aceasta reprezintă un factor care adesea este omis când vine vorba despre alergii sau alte iatrogeni ce apar în cabinetul medical. O igienă slabă poate să agraveze manifestările unei alergii preexistente. Placa bacteriană este constituită dintr-un depozit ce se află constant pe suprafeţele dentare, în cantităţi ce sunt în strânsă relaţie cu igiena dentară.

Reacţiile alergice pot fi minimalizate în cabinetul de medicină dentară prin respectarea paşilor unei intervenţii dar şi prin intermediul pacientului, prin relatarea anumitor alergii în cursul anamnezei şi prin menţinerea unei igiene orale satisfăcătoare.