Abordarea pacienţilor cu autism în cabinetul stomatologic

Autismul este o tulburare de dezvoltare care afectează comunicarea socială, comportamentul și modul de a percepe lumea înconjurătoare. Aproximativ 1 din 54 de copii sunt diagnosticați cu autism în Statele Unite ale Americii, iar această condiție poate prezenta provocări atât pentru persoanele diagnosticate cu autism, cât și pentru profesioniștii care îi tratează.

Realizarea manoperelor dentare la pacienţii care suferă de autism cere o adaptare din partea medicului stomatolog pentru că fiecare caz este diferit necesitând o abordare aparte.

Majoritatea pacienţilor care suferă de o formă minoră sau medie de autism pot să fie trataţi cu succes într-un cabinet medical convenţional, obişnuit.

Autismul reprezintă o însumare de tulburări comportamentale de grade de severitate variabile care se manifestă în primii ani de viaţă.

Clinic, se poate caracteriza prin trei parametri:

• Probleme de comunicare verbală şi nonverbală
• Stereotipii în comportament
• Deficienţe în interacţiunile cu celelalte persoane

Manifestările autismului variază de la un pacient la celălalt astfel că putem întâlni exemple de tulburări precum rutine obsesive, mişcări necoordonate şi imprevizibile sau de automutilare. Acestea din urmă se pot răsfrânge şi asupra sănătăţii cavităţii orale.

Comunicarea cu micul pacient se va realiza mai ales cu ajutorul imaginilor, pentru a putea transmite mesajul cât mai clar şi pentru a reuşi să-i captăm atenţia. Doar jumătate dintre pacienţi au capacitatea de a înţelege mesajele verbale ale medicului. Părinţii trebuie să continue acasă educaţia şi strategiile pe care medicul le adoptă în cabinetul stomatologic pentru a stimula pacientul să îşi realizeze singur igienizarea.

Patologii şi anomalii:

• Erupţia dentară – poate să fie întârziată. Dinţii, în mod normal, au o ordine fiziologică de erupţie care, la aceşti pacienţi, poate să fie sever perturbată. Astfel, dinţii pot să erupă în orice ordine, generând pe mai departe înghesuiri dentare sau rotaţii, date de lipsa spaţiului pe arcade.
• Obiceiuri vicioase – dintre acestea, menţionăm în primul rând bruxismul, care înseamnă scrâşnirea, frecarea unităţilor dentare între ele, cu afectarea stratului de smalţ dar şi cu generarea de patologii la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare.

Retenţia alimentară este de asemenea frecventă, datorată în primul rând malpoziţionării dentare. Asociată cu un nivel scăzut al igienei, retenţia alimentară este un factor care duce la creşterea plăcii bacteriene ce aderă de dinţi şi astfel la un risc carios augmentat.

Respiraţia orală este des întâlnită la pacienţii suferind de autism, obicei vicios care duce la uscarea mucoaselor bucale. Prin scăderea nivelului de salivă de la nivel oral, scade şi capacitatea acesteia de a spăla suprafeţele dentare şi riscul carios creşte considerabil.

Mucoasele uscate pot să ducă de asemenea la leziuni la nivelul acestora, care, netratate, se pot suprainfecta.

De asemenea, muşcarea mucoaselor, mai ales a celei jugale poate să genereze atât disconfort dar şi patologii infecţioase, în acest sens existând gutiere speciale care împiedică acest obicei.

• Malolcuzii – sunt frecvente la pacienţii care prezintă tulburări de locomoţie. Sunt secundare patologiilor de erupţie dentară sau anomaliilor musculare. Malocluziile pot constitui impedimente atât în timpul exercitării funcţiilor fiziologice precum masticaţia, deglutiţia şi fonaţia dar, mai grav, pot să genereze patologii parodontale sau chiar dureri la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare.

Datorită acestor complicaţii şi situaţilor aparte ce se întâlnesc în cazul pacienţilor ce suferă de autism, tratamentul este unul complex, în care iniţial trebuie să se stabilească o relaţie bazată pe încredere cu micul pacient, ca mai apoi să fie îndrumat înspre o igienă orală cât mai bine efectuată.

Cabinetul stomatologic poate fi un loc stresant și anxios pentru oricine, dar poate fi deosebit de dificil pentru pacienții cu autism. Abordarea pacienților cu autism în cabinetul stomatologic poate fi un proces delicat și ar trebui să fie adaptată la nevoile fiecărui pacient individual.

Înainte de a vizita cabinetul stomatologic, este important să se comunice cu pacienții cu autism și cu familia lor pentru a identifica nevoile lor specifice și pentru a pregăti pacientul pentru experiența la cabinetul stomatologic. Aceasta poate include prezentarea dentistului, descrierea procedurilor și explicarea echipamentelor din cabinet.

De asemenea, este important să se ofere pacienților cu autism ocazia de a vizita cabinetul stomatologic înainte de a avea o procedură, pentru a se familiariza cu mediul și pentru a reduce anxietatea.

În timpul examinării, dentistul ar trebui să ofere pacientului cu autism un spațiu sigur și confortabil pentru a se simți cât mai relaxat posibil.

Acest lucru poate include furnizarea de protecție pentru urechi sau ochi pentru a reduce zgomotele și lumina puternică, oferind jucării sau obiecte preferate pentru a reduce stresul și a menține atenția pacientului.

Este important să se comunice cu pacientul cu autism într-un mod care să îi permită să înțeleagă procedurile și să se implice în procesul de tratament. Aceasta poate include folosirea unor cuvinte simple și clare, a unui ton de voce calm și stabil și a semnelor și gesturilor fizice pentru a facilita înțelegerea.

Trebuie încurajată comunicarea între dentist și pacient cu autism, astfel încât acesta să poată raporta orice disconfort sau durere în timpul tratamentului.

În plus, este important să se ofere o experiență pozitivă în cabinetul stomatologic pentru pacienții cu autism, prin recunoașterea și recompensarea comportamentului pozitiv. Aceasta poate include oferirea de laude, recompense simple sau un plan de acțiune pentru a construi încrederea pacientului cu autism în cabinetul stomatologic.

În concluzie, abordarea pacienților cu autism în cabinetul stomatologic poate fi un proces complex și sensibil, care necesită o comunicare eficientă, o atenție individualizată și o abordare flexibilă. Dentistul ar trebui să fie pregătit să ofere un mediu sigur și confortabil pentru pacienții cu autism, să comunice într-un mod clar și să ofere recompense pozitive pentru comportamentul pozitiv. Prin abordarea pacienților cu autism în cabinetul stomatologic într-un mod empatic și personalizat, se poate asigura o experiență cât mai confortabilă și mai reușită pentru pacient și se poate construi încrederea în tratamentul stomatologic pe termen lung.

Fiecare pacient cu autism este unic și că abordarea lor în cabinetul stomatologic trebuie să fie individualizată.

Consultarea cu familia pacientului și cu alți profesioniști care îi îngrijesc poate ajuta la identificarea nevoilor specifice ale pacientului și la pregătirea unei abordări personalizate în cabinetul stomatologic. Prin abordarea pacienților cu autism cu sensibilitate și empatie, dentistul poate ajuta la reducerea anxietății și la facilitarea unei experiențe pozitive în cabinetul stomatologic pentru pacienții cu autism.