Dupa indepartarea obturatiilor din amalgam dentar: 1 – pata alba cretoasa 2 – camera pulpara 3 – tatuaj dentar, tesut dentar sanatos dar pigmentat
Obturaţiile reprezintă metode de subsituţie a dentinei alterate, rezultată în urma procesului carios.
Cariile sunt urmarea atacului bacterian şi reprezintă stadiul ce survine demineralizării dentare.
Concentraţia bacteriană poate să fie crescută în anumite zone ale cavităţii orale, mai ales în acelea care sunt greu de igienizat, în special la nivelul spaţiilor interdentare.
Primul stadiu al procesului carios este reprezentat de demineralizarea suprafeţelor interesate.
Astfel, prin demineralizare, dintele îşi modifică discret culoarea, aspect care poate să scape ochiului neantrenat.
In zonele ascunse, acest process este bine mascat de părţile moi sau de către suprafeţele dentare proximale.
Prin evoluţia procesului carios, se produce şi pierderea de substanţă, moment în care majoritatea pacienţilor se prezintă la medic, în special dacă pierderea de ţesut dur este însoţită şi de un oarecare grad de sensibilitate la lichidele de temperaturi extreme.
Obturaţia coronară este cunoscută de către pacienţi şi sub numele de plombă şi are menirea de a reface morfologia dintelui afectat, după ce medicul a îndepărtat toate ţesuturile dure alterate.
Materialele au o rezistenţă în timp ce poate fi influenţată de metoda de obturare aleasă, de respectarea timpilor operatori, de calitatea ţesuturilor din jur, de gradul de afectare a dintelui dar şi de grija pe care o are pacientul când vine vorba de igiena personală orală.
În timpul masticaţiei se produc forţe mari la nivelul arcadelor dentare, ce vor fi mai departe transmise spre osul subiacent.
Forţele masticatorii, natura alimentelor dar şi dinţii la nivelul cărora se realizează tratamentul influenţează durabilitatea obturaţiei.
Inlocuirea obturaţiei este recomandă în următoarele situaţii:
Sensibilitate dentară– reprezintă senzaţia de durere uşoară, moderată sau chiar accentuată în momentul în care dintele în cauză se află în contact cu lichide sau cu alimente ce prezintă temperaturi extreme, calde sau reci.Cel mai adesea, stimulul termic rece produce o durere mai pronunţată. Durerea poate să apară în momentul în care sub obturaţie s-a dezvoltat un alt proces carios, recidivant, sau poate să apară în cazul în care cavitatea iniţială a fost foarte profundă şi în momentul obturării nu s-a folosit un material pentru protecţia camerei pulpare. În prima situaţie, obturaţia se îndepărtează şi se curate atent procesul carios iar în al doilea caz, din nou, se îndepărtează obturaţia şi se aplică un material cu rol de protecţie termică.În ambele cazuri, următorul pas îl reprezintă obturarea definitivă a cavităţii şi urmărirea în timp a evoluţiei.
Coloraţii marginale – înnegrirea marginilor obturaţiei este un semn care sugerează că la interfaţa dintre materialul de restaurare şi suprafeţele dentare apar microspaţii prin care se produce penetrarea bacteriană. De cele mai multe ori, aceste coloraţii marginale sugerează apariţia unei carii secundare.
Obturaţii deteriorate – pierderea din materialul de restaurare trebuie corectată de îndată ce este constatată pentru că poate duce la modificarea raporturilor de ocluzie şi în timp, la dureri ale articulaţiei temporo-mandibulare. Cel mai des, în cazul pierderii din materialul de obturaţie, se recomandă îndepărtarea în totalitate şi refacerea obturaţiei.
Dacă restaurarea nu se mai indică a se reface prin material compozit, se poate opta spre reconstrucţii protetice, estetice şi mai rezistente.
