Patologii ale glandelor salivare. Manifestări generale


Patologii ale glandelor salivare – manifestări generale

Glandele salivare posedă secreție exocrină, conținutul lor fiind vărsat în cavități. La nivel oral, există mai multe perechi de glande salivare, cele mai reprezentative fiind cele majore, adică submandibulară, parotidă și sublinguală.

Acestea produc, împreună, principala cantitate de salivă ce se regăsește la nivelul cavității orale. Saliva este o substanță lichidă compusă majoritar din apă, restul fiind elemente ce îi conferă vâscozitate, ce participă la digestia primară a alimentelor, enzime sau cu acțiune antibacteriană.

Saliva înmoaie alimentele, formează bolul alimentar și începe procesul de digestie fizică și chimică. Este de asemenea importantă în îndepărtarea bacteriilor de pe suprafețele dentare, prin spălare și protecția lor prin crearea de pelicule.

Patologiile care apar la nivelul glandelor salivare se pot manifesta în diferite moduri, astfel putem distinge:

  • tumefierea – caracteristica comună pentru toate afecțiunile glandelor salivare. Fie că este vorba de o infecție sau de obstruarea canalului glandei salivare, aceasta reacționează întotdeauna prin tumefiere.
  • durerea – asociată leziunilor infecțioase și obstructive.
  • mărirea în volum, nedureroasă – afecțiuni imunologice, precum sindromul Sjogren și neoplazii. Tumorile maligne sunt dure ca și consistență dar nedureroase și se pot asocia cu paralizia nervului facial, prin compresie sau invadare.
  • tumefierea moale, fluctuentă este caracteristică afecțiunilor benigne ale glandelor salivare.
Tipuri de afecțiuni ale gladelor salivare

Mucocelulreprezintă un chist de retenție al glandelor salivare mici. Cauza acestei acumulări salivare este dată de mucusul din țesutul conjunctiv, secundar lezării unui duct salivar.

De obicei, mucocelul apare secundar unui traumatism minor iar dimensiunea acestuia crește progresiv în zilele ce urmează traumatismului. De obicei, leziunea dispare la câteva zile dar există șanse crescute de recurență.

Poate să apară la orice vârstă iar ca localizare, cel mai frecvent mucocelul se întâlnește la nivelul limbii, a planșeului sau a mucoasei jugale. Are o culoare alb-albăstruie și este formă rotundă.

Mucocelul localizat la nivelul planșeului bucal, sub limbă, poartă numele de ranulă. Posedă o culoare mai intensă, albastră, este moale la palpare și are dimensiuni variate.

Este inofensiv, atât timp cât nu interesează structurile vitale. Spre exemplu, dacă îngreunează respirația, ranula prezintă risc vital. Atât mucocelul cât și ranula au ca tratament excizia chirurgicală.

Sialolitiaza este prezența uneia sau mai multor structuri calcificate, adică a calculilor salivari pe traiectul unui duct.

Aceștia au o formă rotundă sau ovalară și în marea majoritate a cazurilor se regăsesc la nivelul glandelor salivare majore.

In funcție de dimensiunea lor se manifestă diferit. Dacă calculii salivari mici sunt asimptomatici, cei cu dimensiuni mai mari pot să producă durere, presiune sau senzația de înțepătură. De asemenea, produc tumefierea regiunii unde se alfă.

Intensitatea durerii crește în momentul în care glandele salivare sunt stimulate să secrete, de exemplu în timpul meselor.

Parotidita endemică, cunoscută popular ca oreionul, este afectarea glandei parotide de către Paramyxovirus.

Fiind o boală endemică, răspândită în comunități si contagioasă, afectează în principal copiii. Glanda parotidă se tumefiază bilateral și apar dureri, mai ales în timpul masticației.

Tratamentul este simptomatic și are în vedere ameliorarea stării generale prin intermediul analgezicelor, a antipireticelor, repaus și hidratare corespunzătoare.