Patologii ale glandelor salivare. Manifestări generale

Patologiile glandelor salivare reprezintă un grup de afecțiuni care afectează glandele salivare și producția de salivă. Aceste glande sunt situate în jurul gurii și gâtului și au rolul de a produce și secreta saliva în cavitatea bucală, care ajută la lubrifierea și digestia alimentelor.

Există mai multe tipuri de glande salivare, cum ar fi glandele parotide, submandibulare și sublinguale, iar patologiile lor pot avea efecte variate asupra organismului.

Cauzele patologiilor glandelor salivare sunt diverse și pot fi determinate de factori congenitali, infecții, inflamații, tumori și traume la nivelul glandelor. Printre cele mai comune patologii ale glandelor salivare se numără sialadenita, sialolitiaza și tumorile glandelor salivare.

Sialadenita reprezintă inflamația glandelor salivare și poate fi acută sau cronică.

Cauzele acestei afecțiuni pot fi diverse, cum ar fi infecțiile bacteriene sau virale, traumatismele și medicamentele care reduc fluxul de salivă. Simptomele includ durere, umflarea și roșeața glandelor, febră și dificultate în a deschide gura sau înghiți.

Sialolitiaza se referă la prezența pietrelor sau calculilor în glandele salivare, care pot obstrua fluxul de salivă și pot provoca inflamație și durere. Aceste pietre sunt de obicei formate din săruri de calciu și pot fi îndepărtate prin masajul glandei afectate sau prin intervenție chirurgicală.

Tumorile glandelor salivare sunt de obicei benigne, dar pot fi și maligne. Acestea pot apărea în oricare dintre glandele salivare și pot fi simptomatice sau asimptomatice.

Simptomele includ umflarea sau durerea în zona afectată, dificultatea în a deschide gura sau înghiți, și pierderea auzului sau a gustului.

Diagnosticarea patologiilor glandelor salivare implică de obicei examinarea fizică a glandei afectate, analizele de sânge și radiografia. În unele cazuri, poate fi necesară biopsia glandei afectate pentru a confirma diagnosticul.

Tratamentul patologiilor glandelor salivare depinde de tipul și severitatea afecțiunii.

Tratamentul pentru sialadenita poate include medicamente antiinflamatoare, antibiotice și hidratarea adecvată.

În cazul sialolitiazei, tratamentul poate consta în masajul glandei afectate, intervenția chirurgicală sau extracția pietrelor prin intermediul unui tub introdus în glandă. În cazul tumorilor glandelor salivare, tratamentul poate include îndepărtarea glandei afectate și radioterapie sau chimioterapie, în funcție de tipul de tumoră și stadiul bolii.

Glandele salivare posedă secreție exocrină, conținutul lor fiind vărsat în cavități.

La nivel oral, există mai multe perechi de glande salivare, cele mai reprezentative fiind cele majore, adică submandibulară, parotidă și sublinguală.

Acestea produc, împreună, principala cantitate de salivă ce se regăsește la nivelul cavității orale.

Saliva este o substanță lichidă compusă majoritar din apă, restul fiind elemente ce îi conferă vâscozitate, ce participă la digestia primară a alimentelor, enzime sau cu acțiune antibacteriană.

Saliva înmoaie alimentele, formează bolul alimentar și începe procesul de digestie fizică și chimică. Este de asemenea importantă în îndepărtarea bacteriilor de pe suprafețele dentare, prin spălare și protecția lor prin crearea de pelicule.

Patologiile care apar la nivelul glandelor salivare se pot manifesta în diferite moduri, astfel putem distinge:

• tumefierea – caracteristica comună pentru toate afecțiunile glandelor salivare. Fie că este vorba de o infecție sau de obstruarea canalului glandei salivare, aceasta reacționează întotdeauna prin tumefiere.
• durerea – asociată leziunilor infecțioase și obstructive.
• mărirea în volum, nedureroasă – afecțiuni imunologice, precum sindromul Sjogren și neoplazii. Tumorile maligne sunt dure ca și consistență dar nedureroase și se pot asocia cu paralizia nervului facial, prin compresie sau invadare.
• tumefierea moale, fluctuentă este caracteristică afecțiunilor benigne ale glandelor salivare.

Tipuri de afecțiuni ale gladelor salivare

Mucocelul – reprezintă un chist de retenție al glandelor salivare mici. Cauza acestei acumulări salivare este dată de mucusul din țesutul conjunctiv, secundar lezării unui duct salivar.

De obicei, mucocelul apare secundar unui traumatism minor iar dimensiunea acestuia crește progresiv în zilele ce urmează traumatismului. De obicei, leziunea dispare la câteva zile dar există șanse crescute de recurență.

Poate să apară la orice vârstă iar ca localizare, cel mai frecvent mucocelul se întâlnește la nivelul limbii, a planșeului sau a mucoasei jugale. Are o culoare alb-albăstruie și este formă rotundă.

Mucocelul localizat la nivelul planșeului bucal, sub limbă, poartă numele de ranulă. Posedă o culoare mai intensă, albastră, este moale la palpare și are dimensiuni variate.

Este inofensiv, atât timp cât nu interesează structurile vitale. Spre exemplu, dacă îngreunează respirația, ranula prezintă risc vital. Atât mucocelul cât și ranula au ca tratament excizia chirurgicală.

Sialolitiaza este prezența uneia sau mai multor structuri calcificate, adică a calculilor salivari pe traiectul unui duct.

Aceștia au o formă rotundă sau ovalară și în marea majoritate a cazurilor se regăsesc la nivelul glandelor salivare majore.

In funcție de dimensiunea lor se manifestă diferit. Dacă calculii salivari mici sunt asimptomatici, cei cu dimensiuni mai mari pot să producă durere, presiune sau senzația de înțepătură.

De asemenea, produc tumefierea regiunii unde se alfă.

Intensitatea durerii crește în momentul în care glandele salivare sunt stimulate să secrete, de exemplu în timpul meselor.

Parotidita endemică, cunoscută popular ca oreionul, este afectarea glandei parotide de către Paramyxovirus.

Fiind o boală endemică, răspândită în comunități si contagioasă, afectează în principal copiii. Glanda parotidă se tumefiază bilateral și apar dureri, mai ales în timpul masticației.

Tratamentul este simptomatic și are în vedere ameliorarea stării generale prin intermediul analgezicelor, a antipireticelor, repaus și hidratare corespunzătoare.

Unele patologii ale glandelor salivare pot fi prevenite prin menținerea unei igiene orale adecvate și evitarea obiceiurilor care pot irita glandele salivare, cum ar fi fumatul și consumul excesiv de alcool. De asemenea, este important să se efectueze examinări periodice la medicul stomatolog pentru depistarea timpurie a afecțiunilor.

În concluzie, patologiile glandelor salivare reprezintă un grup de afecțiuni care pot avea un impact semnificativ asupra sănătății și calității vieții pacienților. Este important să se identifice și să se trateze aceste afecțiuni cât mai devreme posibil, pentru a minimiza complicațiile și a îmbunătăți prognosticul pacientului.

În plus, prevenirea acestor afecțiuni prin menținerea unei igiene orale adecvate și evitarea factorilor de risc poate ajuta la menținerea sănătății glandelor salivare și a sănătății generale a pacientului.