Dentina. Tipuri. Structura. Rol


Dentina. Tipuri. Structura. Rol

dentinaAflată imediat sub smalţul și cementul dentar, dentina este masa principală, formaţiunea care ocupă cel mai mult spaţiu atât la nivel coronar cât și radicular. Este un țesut important, aflat îmediat în vecinătatea pulpei dentare, astfel că dentina are capacitatea de a se adapta la schimbările produse de factorii perturbatori ai sănătății orale.

Tipuri de dentină

Se cunosc 3 tipuri diferite de dentină, fiecare apărând în momente diferite ale vieții și îndeplinind roluri distincte:

  • dentina primară: este prezentă incă de la început, din timpul formării dinților, fiind puternic inervată dar nevascularizată. Are capacitatea de a transmite pulpei dentare informațiile despre condițiile din cavitatea orală.
  • dentina secundară: se depune odată cu înaintarea în vârstă, în timp canalele radiculare îngustându-se. Are o culoare mai închisă și conferă nuanța gălbuie a dinților la persoanele în vârstă.
  • dentina terțiară sau dentina de reacție: acest ultim tip de dentină se formează doar în condițiile în care avem un factor care agresează unitatea dentară. Ca un răspuns în încercarea de a proteja pulpa dentară, dentina de reacție se depune în direcția dinspre care provine stimulul. Dacă viteza de depunere a dentinei de reacție este însă inferioară vitezei de penetrare a procesului infecțios, capacitatea de apărare este depășită și vom avea complicații pulpare. De obicei, ritmul de depunere al dentinei terțiare este mai accelerat la pacienții tineri.
Structura dentinei și proprietățile acesteia

Este un țesut mai slab mineralizat decât smalțul dentar, conținând 70% substanță dură (față de 90% smalţul). La examenul radiologic, aceasta apare mai puțin opacă decât smalțul, având o nuanță înspre gri.

Rolurile dentinei
  • are rol hotărâtor în nuanța dintelui: smalţul este un țesut translucid, care permite vizualizarea dentinei, prin transparență. Cu cât nuanța dentinei este mai închisă, cu atât dintele va fi mai galben.
  • receptează senzațiile transmise de stimuli: dentina este străbatută de canalicule care prezintă terminatii nervoase. Metabolismul dentinei este influențat de aceste informații primite pe calea terminațiilor nervoase. Stimulii care pot fi recepționați sunt termici, tactili sau dureroși.
  • luptă împotriva proceselor distructive: au capacitatea de a proteja pulpa dentară. Prin depunerea de dentină tertiară, avansarea proceselor patogene este încetinită. Odată procesul patologic, fie că vorbim despre carie sau abrazie, ajuns la dentină, el se va disemina mult mai rapid datorită durității scăzute a acesteia.
Tratamentul patologiilor care interează dentina

Abordarea terapeutică este variată depinzând de cantitatea de dentină afectată și de existenţa complicațiilor pulpare. De cele mai multe ori, abordarea pacienţilor necesită colaborarea pluridisciplinară. Indiferent de serviciul la care este adresat pacientul, dezideratul universal este conservarea țesuturilor sănătoase.

În cazul pierderilor mici de substanță dură dentară, deficitul va fi înlocuit prin obturarea cu compozite care vor imita fidel proprietăţile fizice ale dintelui. Pentru pierderi moderate și mari, este necesară intervenția laboratorului de tehnică dentară pentru confecţionarea de inlayuri, onlayuri, coroane de înveliș sau de substituție. Prevenția este și în acest caz cea mai bună soluție în menținerea integrității dintilor.

De multe ori, o fisură sau o pierdere de substanță minimă de smalţ ascunde un proces carios amplu la nivel dentinar. Acest fenomen se datorează mineralizării mai slabe dentinare. Medicul stomatolog va examina fiecare dinte al arcadei și va utiliza examinări suplimentare de tipul radiologiei sau transiluminării pentru a depista procesele distructive care interesează dentina dar și raportul acestora cu camera pulpară.

# dentina