Dintele, în timpul erupţiei, trebuie să străpungă țesuturile moi gingivale pentru a putea accede în cavitatea orală și a contribui la o ocluzie armonioasă.
Cel mai frecvent la nivelul dinților posteriori, a molarilor, țesutul gingival din jurul coroanei dentare se inflamează și infectează. Aceste modificări poarta numele de pericoronarită.
Molarul de minte este cel mai frecvent afectat de pericoronarită. Fiind ultimul dinte care erupe, spaţiul din cavitatea orală poate fi redus și pot rămâne capişoane de gingie la orice nivel al coroanei. Acestea, având un nivel înalt, sunt expuse factorilor iritanţi.
Ca răspuns, apare inflamația și apoi suprainfectarea datorită mediului septic creat de bacteriile colonizatoare.
Cauze
Erupția molarilor de minte- o erupție completă și neîmpiedicată de condițiile nefavorabile din cavitatea orală nu produce pericoronarită şi nicio altă patologie. Însă, erupția incompletă cu remanența capișonului gingival permit penetrarea bacteriană și apariția patologiei infecțioase.
Placa și tartrul – aceşti factori nu sunt declanşatori ai pericoronaritei, ci doar îi facilitează instalarea. Depozitele de tartu, prin detașarea gingiei de dinte, creează spaţii pe unde bacteriile își pot dezvolta invazia. Placa dentară, ea însăși constituie mediu de dezvoltare pentru bacterii.
Alimentele iritante – alimentele dure, cu capacitate de lezare și iritare a mucoasei gingivale, pot facilita diseminarea bacteriană dar pot fi avea singure potenţial bacterian, dupa descompunere.
Semne și Simptome. Cum recunoaștem o pericoronarită?
Edemul gingival – aspectul fin, lucios, inflamat și roșiatic al gingiei;
Infecția – semnele celsiene precum febra, colecția purulentă și durerea pot să apară în evoluția pericoronaritei;
Halenă- reprezintă gustul neplacut resimțit atât de pacient cât și de anturaj;
Limitarea deschiderii gurii – molarii de minte fiind cei mai posteriori dinți, în apropierea ramului ascendent maxilar unde se află grupe de mușchi cu rol în mișcările mandibulare. Inflamația la acest nivel interfează cu capacitatea maximă de deschidere a gurii și implicit cu imposibilitatea alimentării în condiții optime;
Durere – dată de infecție dar și de edemul care comprimă structurile nervoase. Poate fi localizată la dintele în cauză dar poate și iradia la structurile învecinate. Poate avea un caracter pulsatil când sub manșonul gingival avem o colecție purulentă importantă.
Tratamentul pericoronaritei
Fiind consecința remanenței capișonului gingival la nivelul molarului de minte, în mod normal prin asigurarea unei bune igienizări a zonei respective, obținem vindecarea.
Dacă infecția este puternică, medicul domneavoastră vă va prescrie antibiotice. Antialgicele se vor administra doar în caz de durere persistentă.
Dacă simptomatologia nu remite, o intervenție chirurgicală de îndepartare a gingiei poate fi necesară. Molarii de minte erup, în mod normal, în jurul vârstei de 18-20 de ani. Frecvent apar însă abateri, aproape întotdeauna soldându-se cu întârzierea erupției.
Uneori, molarii de minte rămân incluşi în os sau submucos, nefiind decelabili în cavitatea orală. Medicul stomatolog, printr-o examinare clinică în cadrul controlului periodic, va putea stabili starea danturii și tratamentele care se impun.
Pentru a depista molarii neerupți, examenul radiologic este absolut necesar. Cu datele obținute în urma examinărilor, se va putea stabili un plan de tratament complet.
Pericoronarita. Cauze. Tratament
