De fiecare dată, când în urma unor proceduri stomatologice se obține o plagă, o lipsă de continuitate a structurilor anatomice, se are în vedere suturarea acestora, pentru a reda etanșeitatea, a împiedica pasajul bacterian și a grăbi vindecarea.
Când se creează o plagă?
Există unele situaţii în care, în cabinetul stomatologic, nu se poate evita crearea de plăgi:
extracții dentare: atunci când dintele are indicație de extracție datorită afectării carioase, parodontale sau ca parte a tratamentului ortodontic, mucoasa gingivală de deasupra alveolei, rămasă goală în urma manoperei se suturează. Astfel, sângerarea este stopată, riscul de infecție ulterioară scade iar vindecarea este grăbită.
chirurgie preimplantară: un implant dentar reprezintă un dispozitiv metalic inserat în osul unui dinte care a fost extras sau pierdut în urma unui traumatism. Explorarea osoasă este o manoperă sângerândă care implică distrugerea continuității structurilor anatomice.
ortodonție: atunci când există un dinte inclus (cel mai frecvent un canin) și se dorește readucerea sa în planul arcadelor. De asemenea, în ortodonție există manopera de aplicare a mini-implanturilor, pentru a dirija alinierea dentară.
Suturarea chirurgicală este un act ce urmează toate aceste intervenții violează continuitatea structurilor anatomice. Înainte de a începe suturarea, medicul stomatolog trebuie să își pregătească următoarele materiale:
acul: este curb, ascuțit și manipulat cu ajutorul unei pense. Este prevăzut la capătul inactiv (netăios) cu firul de sutură.
firul de sutură: se prezintă în forme și texturi diferite
pensa: cu care se va manipula acul și care va fi utilă și la realizarea nodurilor
foarfece: pentru a tăia la final excesul de fir de sutură după efectuarea nodului
Tipuri
Există două tipuri mari de fire de sutură, cele rezorbabile și cele nerezorbabile. Firele rezorbabile se utilizează în special dacă plaga este localizată în profunzime și astfel se evită persistența corpilor străini după vindecare. Firele nerezorbabile trebuie îndepărtate la un anumit timp după suturare, în mod normal după 7 zile de la intervenție, de către medicul stomatolog. Aceste două mari categorii de fire de sutură au caracteristici variablile. Astfel, firele pot fi naturale sau sintetice, monofilament sau polifilament (mai flexibile), răsucite sau împletite.
Există o variație mare de moduri în care o plagă poate fi suturată, în stomatologie utilizându-se frecvent următoarele:
sutura simplă, într-un punct: se folosește des în urma extractiilor simple și constă din trecerea unui fir de sutură dinspre vestibular spre oral, cu efectuarea unui nod, menit să apropie mucoasele gingivale.
sutura cu fir continuu: se utilizează atunci când lungimea plăgii create este mai mare. Se începe ca la cea simplă dar se continuă cu suturarea până când am acoperit întreaga leziune,
sutura în zig-zag: este o sutură rezistentă dar nu conferă etanșeitate marginilor plăgii.
Tipul de sutură efectuat și corectitudinea acesteia ghidează vindecarea și lipsa complicațiilor. Planurile anatomice trebuie respectate, se începe cu zonele mai profunde și apoi se închid porțiunile superficiale.
Dacă se utiliezază fire nerezrorbabile, pacientul se va prezenta după o săptămână la cabinetul de medicină dentară pentru a-i putea fi îndepărtate firele și pentru a putea fi evaluată vindecarea.
Sutura plăgilor. Descriere. Tipuri
