Bulimie. Simptome. Soluții


Bulimie. Încadrarea medicală

bulimiePsihologia și psihiatria revendică o problemă, despre care s-a crezut, până acum, că ține de orice alt domeniu medical, mai puțin de acela rezervat psihicului uman.

Se credea ca bulimia nervoasă este o dereglare digestivă caracterizată prin hrănire în exces, recurentă, urmată de un comportament compensatoriu (vomare auto-provocată, folosirea unor laxative, clisme, diuretice).

Dependența manifestată prin ciclul mâncare-vomă, se numeste bulimie, este un dezechilibru psihic care afectează mai ales femeile tinere. Dupa ingurgitarea unei cantități mari de alimente, de cele mai multe ori hipercalorice, acestea imediat sunt vărsate forțat. Factorul declanșator este frica de îngrășare.

Întocmai depresiei sau anxietății, bulimia este o consecință a controlului și reverberațiilor psihicului în organismul uman. Astfel, emoțiile ne subjugă fericirea sau nefericirea, și, mai nou, gabaritul.

Corpul este neputincios atunci când ne confruntăm cu bulimia. Să ții regim sau să mergi la sală sunt metode ineficiente, chiar nule, dacă nu există un control emoțional și dacă ceea ce se tratează nu este emoția și tulburările psihice.

Doar lucrând asupra psihicului se rezolvă problemele bulimiei. Prin urmare, dacă luați în greutate, în exces, și mișcarea sau dieta nu dau roade, înseamnă că tulburările comportamentului dumneavoastră alimentar își au cauza în maniera în care vă gestionații emoțiile, relațiile sociale, modul de gândire, deci Marele Psihic.

Oricât de fabulos ar părea, pesimismul și negativismul hrănesc anxietatea și depresia, prin corelație cu acestea, bulimia.

Ceea ce credem noi că sunt tipuri de control asupra greutății corporale: vărsăturile autoinduse, dietele dure, excesul de laxative sau sportul sunt doar imaginea în oglindă a unor neputințe ale psihicului nostru, negativism, temeri, frici, remușcări.

Persoanele care suferă de bulimie spun că în urma vărsăturilor provocate se simt eliberate, ca de o buruiană care a pătruns în fiecare parte a corpului. De fapt, se elimină emoțiile negative și multe alte metehne ale psihicului, făcând apel la corporalitate.

Și toată această traumă a corpului pentru care răspunzător este doar psihicul se numește bulimie nervoasă sau, simplu, bulimie.

Simptomele premergătoare bulimiei nervoase

În primul rând, trebuie știut că bulimia este o tulburare psihică.

Apoi, este o tulburare de comportament alimentar. Atitudinea premergătoare simptomelor propriu-zise ale bulimiei are caracteristici specifice. Persoana suspectată de bulimie ține cure de slăbire drastice, este mereu îngrijorată de numărul de calorii consumate, este preocupată de forma și modificările corporale, o frică nesfârșită de luarea în greutate îi umple gândurile. În plus, îi va întreba mereu pe membrii anturajului social dacă au observat schimbări, în rău, ale siluetei sale.

Simptomele propriu-zise ale bulimiei

Mâncatul compulsiv este primul indiciu. Se mănâncă mult pentru că mâncatul eliberează psihicul de emoțiile negative.

Persoana în cauză va conștientiza că pierde controlul asupra consumului alimentar, dar, în același timp, va conștientiza că puterea ei este limitată în această privință.

Se va autosugestiona că are o rezolvare, făcând apel la conduitele compensatorii: vărsături autoinduse, sport excesiv, laxative, ceaiuri pentru slăbit, ceaiuri diuretice, clisme etc.

Mâncatul compulsiv şi conduita compensatorie sunt resimțite intens la nivel psihic ca dezinhibare. Astfel, sunt suprimate emoții puternice ca nervozitatea, frustrarea, tristețea, anxietatea, depresia.

Fenomenul are loc astfel: suntem anxioși, începem să mâncăm în exces, conștientizăm că mâncăm în exces, dar nu ne oprim, însă avem conduita compensatorie prin care ne spunem că toate caloriile acumulate pot fi eliminate. Și aici încep transformările.

Caloriile nu sunt eliminate. Predispoziția la mâncat compulsiv nu se va sfârși. Și nici nu ne eliberăm de traumele psihice. Ne afundăm în mâncare și anxietate mult mai mult.

Desigur, această atitudine este marea noastră taină. Ne ascundem. Ne ferim. Credem că deținem controlul asupra habitudinilor alimentare. Mare capcană! Psihicul nostru este o structură insulară. Autonomă. Și amăgitoare. Nu deținem noi controlul asupra psihicului, ci invers. Este necesară armonia și echilibrul în spirit pentru ca psihicul să fie ”mulțumit”. Însă nu stă în puterea oricui această măiestrie. De aceea ajungem la psiholog sau psihiatru.

Efectele bulimiei în organismul nostru

Conduitele compensatorii pot fi devastatoare pentru organismul nostru. Vărsăturile induse, laxativele, ceaiurile diuretice pot fi chiar letale. Vărsăturile induse provoacă un dezechilibru hidroelectrolitic care poate cauza decesul. Alte efecte secundare:

  • aritmia cardiacă
  • calviția
  • deshidratare acută
  • crampe abdominale
  • dereglări severe ale tranzitului intestinal(constipație sau diaree severe)
  • distrugerea iremediabilă a smalțului dentar cauzată de acidul gastric, în timpul vărsăturilor autoinduse.
  • augmentarea glandelor salivare
  • dereglarea sau absența totală a ciclului menstrual,

Ce e de făcut în bulimie?

Persoana care suferă de o tulburare de comportament alimentar va nega existența acestei probleme. Deși foarte multe persoane suferinde conștientizează această problemă, acceptă cu greu tocmai faptul că au o astfel de problemă și, cu atât mai mult, faptul că nu mai dețin conmtrolul asupra corpului și, mai ales, asupra psihicului lor.

Cel care vrea să ajute o persoană care suferă de bulimie, va fi deschis și suportiv și a elimina din discuție orice cuvânt sau idee care duce la învinuire pentru apariția bulimiei.

Vina și toate conotațiile ei trebuie eliminate pentru că vor afunda persoana suferindă și mai mult în conduita compensatorie pentru a elimina cât mai repede situația rușinoasă, ”vinovată” pentru disconfortul ei și al celor care vor s-o ajute.

Trebuie stimulată voința celui suferind pentru tratament prin imaginea viitorului în care această problemă nu va mai crea disconfort nici celui implicat direct. Nici celor apropiați. Un viitor în care negativismul va fi eliminat fără exces alimentar și toate traumele autoinduse. Un viitor în care nici silueta nu va mai fi ”dureroasă”.

Primul lucru care trebuie oprit este conduita compensatorie, deci vărsăturile autoinduse și toate acele modalități drastice de slăbire. Un pas foarte greu de săvârșit. De obicei, se ajunge la ajutor specializat și la tratament. \

Când începe bulimia să fie îngrijorătoare?

Atunci când persoana vizată:

  • evită mesele familiale, mesele în oraș cu prietenii și orice altă activitate socială care presupune consumul alimentar.
  • este foarte preocupată de conținutul de grăsime și calorii al mâncărurilor, consumă doar salate sau nu mănâncă nimic spunând că nu îi este foame, bea multă apă înainte, în timpul sau după masă
  • folosește frecvent toaleta înainte și după masă
  • discuțiile ei ating, în mod direct sau indirect, problema siluetei, a caloriilor, este interesată de greutatea celor din jur, de eventualele diete, se observă interesul obsesiv pentru gabarit.
  • are ochii roşii sau înlăcrimați, în special după folosirea toaletei
  • are aspectul unei persoane răcite (strănută, tuşeşte)
  • refuză cadrul social, întâlnirile cu prietenii
  • ține cură de slăbire fără a fi supraponderală
  • face exerciţii fizice în exces , deși nu este pasionată de sport
  • este deprimată și anxioasă, mereu obosită, deși nu depune efort
  • nu mai are niciun hobby, nimic din ce făcea înainte nu-i mai place
  • acuză constipație, balonări, dureri abdominale, dureri de cap, folosește laxative.

Dacă persoanele din anturaj observă aceste semne trebuie să convingă persoana în cauză să consulte imediat un psihiatru.
Diagnosticul de bulimie poate fi pus de către medicul stomatolog, dacă acesta observă distrugerea iremediabilă a smalțului dentar cauzată de acidul gastric, în timpul vărsăturilor autoinduse.
Medicul psihiatru este cel care recomandă tratamentul medicamentos sau psihoterapia pentru bulimie.