Dinte spart. Caracteristici. Preventie.


Un dinte spart înseamnă fractură dentară

dinte spartIncidența cea mai mare, în cazul fracturilor dentare, o au accidentele masticatorii. Alimentele foarte dure sau prezența în alimentele moi a unor corpuri străine, dure:

  • sarea grunjoasă de pe covrigii cu mac

  • sâmburii din fructe

  • fire de nisip în salata verde

  • alice în vânat

  • un alt accident masticator, des întâlnit, este mușcatul, din neatenție, din furculiță.

Fractura dentară (dinte spart) poate fi determinată de diverse traumatisme. Poate fi simplă (un singur dinte spart) sau multiplă (mai mulți dinți sparți). Fractura dentară (dinte spart), în anumite situații, este asociată cu mobilitatea dintelui fracturat sau chiar cu avulsia acestuia.

 Ce trebuie făcut în situația unui dinte spart?
  • în situația extremă în care fractura dentară este asociată cu avulsia dentară (dacă dintele a iesit din alveolă, dacă a fost scos în urma traumatismului) vor fi luate următoarele măsuri:

    • se va face toaletarea plăgii cu ser fiziologic

    • peste plagă va fi aplicată o compresă sterilă care va fi ținută compresiv (în mușcătură)

    • dintele spart (care a fost scos) va fi păstrat în gură, sub limbă, în lacul salivar, sau în ser fiziologic încălzit la temperatura corpului

    • nu încercați să curățați sau să spălați dintele avulsionat!

    • faceți tot ce vă stă în putință sa ajungeți la medicul stomatolog cât mai repede posibil, sunt șanse ca acesta să poată pune dintele la loc în alveolă și astfel să îl recuperați

    • cu cât trece mai mult timp, de la momentul în care a avut loc avulsia dentară la momentul în care ajungeti la medicul stomatolog, cu atât șansele, de a recupera dintele, scad.

  • în cazul unui dinte spart, vital, la care linia de fractură a deschis camera pulpară (a ajuns la nerv) durerea este vie, lancinantă. Senzațiile dureroase cresc la stimuli cum sunt: aer rece, alimente reci sau acide: dulce, acru. Dacă vizita la medicul stomatolog este făcută la timp acesta va putea trata și reconstrui dintele spart.

  • marginile ascuțite și anfractuoase ale smalțului dentar de la nivelul fracturii dentare poate determina apariția de leziuni la nivelul limbii, buzelor sau a obrajilor acolo unde acestea intră în contact. În acest caz, dacă medicul dentist va temporiza tratamentul de refacere a dintelui spart, va șlefui marginea ascuțită pentru a preîntâmpina astfel de situații.

  • fractura dentară, post traumatică (dinte spart în urma unei lovituri) poate fi însoţită de sângerări ale gingiei si de un anumit grad de mobilitate a dintelui spart, vizita la medicul dentist trebuie să fie prioritară în astfel de situații.

În funcție de criterii, fractura dentară poate fi categorisită astfel:

Fractura dintelui devital (dinte spart care nu mai are nerv). După ce își pierde nervul dintele devine friabil, casant, cum e sticla. Odată cu trecerea timpului, gradul de friabilitate poate ajunge atât de mare încât dintele devital se poate sparge în timpul actului masticator, datorită presiunii masticatorii normale.
Pentru a preîntâmpina această situație toți dinții devitali trebuie acoperiți cu coroane dentare.

Fractura dintelui vital. Dinții în starea lor naturală, pot fi fracturați de traumatisme sau de accidente. Fracturile dinților vitali pot fi impărțite în:

  • fisurile smalţului – apar ca niște “crăpături” pe suprafețele dentare şi, de obicei, sunt ignorate. Sunt întâlnite, mai ales, la adulți, numărul lor crește odată cu înaintarea în vârstă. De obicei, fisurile smalţului nu au nevoie de tratament, dar, dacă acestea sunt inestetice sau sunt asociate cu sensibilitate crescută, pot fi sigilate.

  • ciobirea smalțului – atunci când o mică parte din dinte se rupe. Acest tip de fractură vizează doar smalţul şi, în funcţie de dimensiunile bucății rupte, se poate face o simplă corectare, prin șlefuire, sau poate fi nevoie de material de refacere coronară (plomba).

  • fracturile coronare

    • fracturile coronare simple – fracturile care au loc la nivelul coroanei dintelui (partea vizibilă a dintelui situată deasupra gingiei) şi ating dentina. Pot provoca durere, mai ales la consumul de alimente reci, acre sau dulci. Tratamentul constă în refacerea fizionomiei dintelui cu materiale de obturație coronară.

    • fracturile coronare complicate sunt acelea care deschid camera pulpară. În acest caz se face tratamentul de canal, pe rădăcina dintelui fracturat, și se reface coroana dentară printr-o coroana dentară protetică.

    • fracturile corono-radiculare sunt cele care afectează atât coroana dintelui, cât și rădăcina acestuia. Dacă fractura radiculară este completă și dacă aceasta se află sub rebordul alveolar se impune extracția dintelui. Protezarea prin implant dentar fiind planul de tratament care se impune în astfel de situații.

  • fracturile radiculare sunt cele care sunt localizate la nivel radicular, în acest caz se apelează la extracție si protezare prin implant dentar.

Prevenție. Nu riscați să vă fracturați dinții:
  • practicând sporturi de contact, fară gutieră sau fară echipamentul specific de protecție

  • evitaţi folosirea danturii pe post de unealtă: tăiat fire, ținut cuie, deschis dopuri, etc.;

  • evitaţi să muşcaţi din alimente foarte dure, folositi cuțitul sau răzătoarea.

  • bruxismul poate determina fracturile dentare, nu îl ignorați și nu lăsați netratat, consultați medicul stomatolog.

# dinte spart