Rezectia apicala este o procedura chirurgicala care se efectueaza pentru a elimina tesutul infectat sau necrozat de la varful radacinii dintelui. Aceasta procedura este necesara atunci cand un dinte are o infectie la varful radacinii (punctul apical), care nu poate fi tratata prin alte metode, cum ar fi endodontia (tratamentul canalelor radiculare).
Procedura de rezectie apicala se efectueaza sub anestezie locala, iar pacientul poate simti o usoara durere sau discomfort dupa interventie. Inainte de a incepe procedura, dentistul va face o radiografie pentru a evalua starea radacinii dintelui si a determina dimensiunile zonei care trebuie rezecata.
În timpul procedurii, dentistul va face o incizie in gingia deasupra zonei infectate si va indeparta tesutul moale care acopera varful radacinii. Apoi, va utiliza un instrument special numit periosteala pentru a indeparta tesutul osos din jurul varfului radacinii. In cele din urma, va curata varful radacinii si va indeparta orice resturi de tesut necrozat.
Dupa procedura, dentistul va sutura incizia si va recomanda pacientului sa ia un antiinflamator si sa aplice gheata pe zona pentru a reduce inflamatia si durerea. Pacientul poate simti durere sau discomfort pentru cateva zile dupa procedura, dar acestea ar trebui sa dispara in cateva saptamani.
Este important sa se urmeze instructiunile de ingrijire postoperatorie pentru a asigura o recuperare rapida si pentru a evita complicatii. De asemenea, este important sa se evite alimentele si bauturile reci sau fierbinti in zona afectata pentru cel putin o saptamana dupa interventie.
Rezectia apicala este o procedura eficienta pentru a trata infectiile la varful radacinii dintelui si poate preveni pierderea dintelui afectat. Este important sa se consulte un dentist in cazul in care se suspecteaza o infectie la varful radacinii pentru a se determina daca este necesara o rezectie apicala.
Dinţii sunt alcătuiţi din coroană, care este porţiunea vizibilă în cavitatea orală şi rădăcină, elementul care se află implantat în osul alveolar şi care conferă dintelui susţinere şi ancorare, pentru a-i asigura o menţinere cât mai bună şi mai durabilă pe arcadă.
Dinţii frontali au, de regulă, o singură rădăcină. Premolarii pot avea o rădăcină sau două, iar molarii două sau trei, în funcţie de dispunere şi de morfologia individuală.
Bineînţeles, pot să apară şi excepţii de la aceste reguli. Rădăcinile sunt străbătute de canale, prin care se asigură vascularizaţia şi inervarea (sensibilitatea) dinţilor.
Nervii şi vasele de sânge circulă la nivelul dintelui de la camera pulpară coronară şi până la apexul radicular, adică vârful rădăcinii dentare.
Rezecţia apicală poate fi soluţia în cazul infecţiilor apărute la apexurile dinţilor deja trataţi endodontic.
În timpul tratamentelor endodontice, canalele sunt curăţate iar ţesuturile infectate sunt înlăturate.
Canalele, de regulă, nu sunt lineare. Ele prezintă numeroase ramificaţii, de aceea curăţarea completă şi perfectă a acestora este imposibilă.
Rezecţie apicală înseamnă îndepărtarea vârfului rădăcinii prin intervenţie chirurgicală pentru a înlătura focarul de infecţie al unui dinte deja tratat endodontic şi pentru a atenua simptomatologia dureroasă a pacientului.
Precauţii înaintea efectuării rezecţiei apicale
Fiind o intervenţie chirurgicală mai complexă decât un tratament endodontic, datorită secţionării gingiei şi a apexului radicular, este bine ca pacientul să înţeleagă că este vorba despre o interventie mai laborioasa decat tratamentele stomatologice clasice.
Radiografia este importantă pentru a depista poziţionarea apexului dentar, pentru a calcula locul la nivelul căruia se va interveni.
Clătirile cu antiseptice orale sunt indicate înaintea intervenţiei iar dacă medicul consideră, chiar şi antibiotice.
Medicul trebuie informat în legătură cu patologiile cardiace. Cantitatea de adrenalină utilizată pentru o rezecţie apicală este dublă faţă de cea pentru o intervenţie normală. De aceea, dacă pacientul prezintă hipertensiune arterială şi nu a menţionat în decursul anamnezei, trebuie să reamintească medicului acest aspect. Adrenalina are rolul de a produce vasoconstricţie, adică de a colaba vasele pentru a le reduce sângerarea si a mari durata anesteziei.
În ce constă rezecţia apicală?
Medicul va secţiona şi îndepărta gingia din dreptul apexului pentru a-şi crea un acces direct la locul intervenţiei.
Ţesutul infectat va fi îndepărtat împreună cu câţiva milimentri din vârful rădăcinii.
Apoi, în urma excizării apexului, endodontul va obtura ultimii 3-4 milimetri ai rădăcinii, retrograd, adică începând de la apex spre coroană.
Se va realiza o radiografie intraoperatorie pentru a verifica corectitudinea intervenţiei înainte de a sutura lamboul de gingie decolat anterior.
Rezecţia apicală este o procedură care durează între 30 şi 90 de minute, depinzând de accesul la dintele în cauză şi de complexitatea cazului.
Specialistul endodont va oferi pacientului informaţii cu privire la protocolul de îngrijire postoperator.
Este important ca pacientul să respecte cu strictete ceea ce i se spune pentru a favoriza o vindecare completă, lipsită de efecte secundare.
Controlul post intervenţie are rolul de a evalua vindecarea şi reintegrarea ţesuturilor afectate.
În general, pacienţii tolerează bine această intervenţie, afirmând că starea generală şi confortul sunt de multe ori mai bune decât în urma unui tratament endodontic.
Rezectia apicala este o procedura chirurgicala care se efectueaza pentru a elimina tesutul infectat sau necrozat de la varful radacinii dintelui. Aceasta procedura este necesara atunci cand un dinte are o infectie la varful radacinii (punctul apical), care nu poate fi tratata prin alte metode, cum ar fi endodontia (tratamentul canalelor radiculare).
Procedura de rezectie apicala se efectueaza sub anestezie locala, iar pacientul poate simti o usoara durere sau discomfort dupa interventie. Inainte de a incepe procedura, dentistul va face o radiografie pentru a evalua starea radacinii dintelui si a determina dimensiunile zonei care trebuie rezecata.
În timpul procedurii, dentistul va face o incizie in gingia deasupra zonei infectate si va indeparta tesutul moale care acopera varful radacinii. Apoi, va utiliza un instrument special numit periosteala pentru a indeparta tesutul osos din jurul varfului radacinii. In cele din urma, va curata varful radacinii si va indeparta orice resturi de tesut necrozat.
Dupa procedura, dentistul va sutura incizia si va recomanda pacientului sa ia un antiinflamator si sa aplice gheata pe zona pentru a reduce inflamatia si durerea. Pacientul poate simti durere sau discomfort pentru cateva zile dupa procedura, dar acestea ar trebui sa dispara in cateva saptamani.
Este important sa se urmeze instructiunile de ingrijire postoperatorie pentru a asigura o recuperare rapida si pentru a evita complicatii. De asemenea, este important sa se evite alimentele si bauturile reci sau fierbinti in zona afectata pentru cel putin o saptamana dupa interventie.
Rezectia apicala este o procedura eficienta pentru a trata infectiile la varful radacinii dintelui si poate preveni pierderea dintelui afectat. Este important sa se consulte un dentist in cazul in care se suspecteaza o infectie la varful radacinii pentru a se determina daca este necesara o rezectie apicala.
Dinţii sunt alcătuiţi din coroană, care este porţiunea vizibilă în cavitatea orală şi rădăcină, elementul care se află implantat în osul alveolar şi care conferă dintelui susţinere şi ancorare, pentru a-i asigura o menţinere cât mai bună şi mai durabilă pe arcadă.
Dinţii frontali au, de regulă, o singură rădăcină. Premolarii pot avea o rădăcină sau două, iar molarii două sau trei, în funcţie de dispunere şi de morfologia individuală.
Bineînţeles, pot să apară şi excepţii de la aceste reguli. Rădăcinile sunt străbătute de canale, prin care se asigură vascularizaţia şi inervarea (sensibilitatea) dinţilor.
Nervii şi vasele de sânge circulă la nivelul dintelui de la camera pulpară coronară şi până la apexul radicular, adică vârful rădăcinii dentare.
Rezecţia apicală poate fi soluţia în cazul infecţiilor apărute la apexurile dinţilor deja trataţi endodontic.
În timpul tratamentelor endodontice, canalele sunt curăţate iar ţesuturile infectate sunt înlăturate.
Canalele, de regulă, nu sunt lineare. Ele prezintă numeroase ramificaţii, de aceea curăţarea completă şi perfectă a acestora este imposibilă.
Rezecţie apicală înseamnă îndepărtarea vârfului rădăcinii prin intervenţie chirurgicală pentru a înlătura focarul de infecţie al unui dinte deja tratat endodontic şi pentru a atenua simptomatologia dureroasă a pacientului.
Precauţii înaintea efectuării rezecţiei apicale
Fiind o intervenţie chirurgicală mai complexă decât un tratament endodontic, datorită secţionării gingiei şi a apexului radicular, este bine ca pacientul să înţeleagă că este vorba despre o interventie mai laborioasa decat tratamentele stomatologice clasice.
Radiografia este importantă pentru a depista poziţionarea apexului dentar, pentru a calcula locul la nivelul căruia se va interveni.
Clătirile cu antiseptice orale sunt indicate înaintea intervenţiei iar dacă medicul consideră, chiar şi antibiotice.
Medicul trebuie informat în legătură cu patologiile cardiace. Cantitatea de adrenalină utilizată pentru o rezecţie apicală este dublă faţă de cea pentru o intervenţie normală. De aceea, dacă pacientul prezintă hipertensiune arterială şi nu a menţionat în decursul anamnezei, trebuie să reamintească medicului acest aspect. Adrenalina are rolul de a produce vasoconstricţie, adică de a colaba vasele pentru a le reduce sângerarea si a mari durata anesteziei.
În ce constă rezecţia apicală?
Medicul va secţiona şi îndepărta gingia din dreptul apexului pentru a-şi crea un acces direct la locul intervenţiei.
Ţesutul infectat va fi îndepărtat împreună cu câţiva milimentri din vârful rădăcinii.
Apoi, în urma excizării apexului, endodontul va obtura ultimii 3-4 milimetri ai rădăcinii, retrograd, adică începând de la apex spre coroană.
Se va realiza o radiografie intraoperatorie pentru a verifica corectitudinea intervenţiei înainte de a sutura lamboul de gingie decolat anterior.
Rezecţia apicală este o procedură care durează între 30 şi 90 de minute, depinzând de accesul la dintele în cauză şi de complexitatea cazului.
Specialistul endodont va oferi pacientului informaţii cu privire la protocolul de îngrijire postoperator.
Este important ca pacientul să respecte cu strictete ceea ce i se spune pentru a favoriza o vindecare completă, lipsită de efecte secundare.
Controlul post intervenţie are rolul de a evalua vindecarea şi reintegrarea ţesuturilor afectate.
În general, pacienţii tolerează bine această intervenţie, afirmând că starea generală şi confortul sunt de multe ori mai bune decât în urma unui tratament endodontic.
Rezectia apicala este o procedura chirurgicala care se efectueaza pentru a elimina tesutul infectat sau necrozat de la varful radacinii dintelui. Aceasta procedura este necesara atunci cand un dinte are o infectie la varful radacinii (punctul apical), care nu poate fi tratata prin alte metode, cum ar fi endodontia (tratamentul canalelor radiculare).
