Glandele salivare. Depistarea patologiilor.


glandele salivare

Dr. Ion Razvan

Glandele salivare. Rolul Salivei. Depistarea patologiilor.

Glandele salivare reprezintă structuri complexe aflate în profunzimea etajului inferior al capului, bilateral, cu rol în menţinerea unei umidităţi constante a mediului bucal prin producţia de salivă.

Cele 3 mari grupe de glande existente la specia umană sunt parotidele, submaxilarele şi sublingualele.

Care este scopul menţinerii mediului umed bucal?

  • Prevenirea cariilor: saliva, produs al glandelor menţionate mai sus, are rolul de a spăla, a îndepărta depozitele generatoare de carii regăsite la nivelul unităţilor dentare şi a mucoaselor orale.
  • Digestie: prin enzimele conţinute, saliva asigură descompunerea primară a alimentelor ce sunt introduse în cavitatea orală.
  • Deglutiţie: prin consistenţa mucinoasă, saliva facilitează alunecarea bolului alimentar către structurile mai profunde ale sistemului digestiv (faringe, esofag, stomac).

Saliva este un fluid inodor, incolor şi insipid format din 99% apă iar restul de 1% fiind reprezentat de ioni anorganici, componente organice de tipul glucozei, ureei, hormonilor şi enzime digestive.

În fiecare zi, secreţia salivară este de aproximativ 1 litru, mai mult de jumătate fiind secretată în timpul meselor. Reflexul salivar este declanşat de prezenţa alimentelor în cavitatea orală.

Glandele salivare sunt glande exocrine fiindcă ele îşi varsă conţinutul într-o cavitate ce comunică cu exteriorul (cavitatea bucală).

Uneori, fluxul ce străbate glandele salivare poate fi întrerupt de calculi, patologie relativ frecvent întâlnită ce poartă numele de litiază salivară.

Altă patologie care poate interesa glandele salivare se referă la impregnarea malignă a acestora, la dezvoltarea cancerului primar sau metastatic.

Simptome

Simptomele pe care le descrie pacientul în momentul în care prezintă o afecţiune a glandelor salivare sunt următoarele :

  • Limitarea deschiderii gurii : prin localizarea în vecinatatea muşchilor, glandele salivare inflamate ii pot comprima şi împiedica realizarea unei deschideri ample, complete a gurii.
  • Asimetrie facială, localizată submandibular sau genian, dată de inflamaţie.
  • Dificultăţi în momentul deglutiţiei : datorate inflamaţiei sau producţiei insuficiente de salivă
  • Durere difuză care poate să apară intraoral, la nivelul urechii sau gâtului.
  • Afectare musculară de partea interesată : muşchii îşi pierd tonusul sau dimpotrivă, rămân într-o stare de contracţie permanentă, dureroasă pentru pacient.
  • Impregnarea salivei cu sânge, neinfluneţaţă de periajul intempestiv sau de alimentele dure ce pot provoca sângerarea gingivală.
  • Modificări ale timbrului vocal.

Depistarea patologiilor glandelor salivare

Dintre examinările complementare menite să identifice afecţiunile glandelor salivare menţionăm:

  • Ecografia: este utilă în diagnosticul calculilor salivari
  • Sialografia: în prealabil se va injecta o substanţă de contrast pentru a pune în evidenţă calculii salivari
  • RMN: este imperativă în depistarea tumorilor benigne şi maligne de la nivelul glandelor salivare. Examenul RMN are capacitatea de a identifica structurile patogene constituite din ţesuturi moi.

Cea mai frecvent utilizată metodă este însă sialendoscopia, prin care se permite vizualizarea directă a calculilor în canalele salivare.

Endoscopul este de dimensiuni reduse şi este prevăzut cu un sistem optic ce penetrează căile salivare.

Aceste examinări nu se realizează în cabinetul de medicină dentară. Totuşi, medicul stomatolog are un rol important în depistarea anomaliilor salivare şi îndrumarea pacientului către un specialist, deoarece cavitatea orală este sediul a numeroase manifestări ce indică o afectare a gladelor salivare.