Abordarea pacienţilor cu sindromul Down


Abordarea pacienţilor cu sindromul Down

f98f419b7f2469865ac86d97045bfb52Medicul dentist are datoria de a trata fiecare pacient, în măsura abilităţilor profesionale şi a mijloacelor tehnice. Insoţitorii pacienţilor care prezintă diferite forme de handicap nu trebuie să neglijeze igiena orală a acestora, având în vedere că numeroase patologii generale au ca punct de plecare cavitatea bucală.

Trisomia 21 sau sindromul Down este o anomalie caracterizată de existanţa în plus a unui singur cromozom în structura ADN-ului. Nu este o patologie care se poate preveni, are o incidenţă care creşte exponenţial cu vârsta mamei şi prezintă unele trăsături distincte :

  • Facies : faţa este mică şi rotundă iar la nivelul ochilor se regăseşte aspectul oblic, mongoloid al pleoapelor
  • Gatul : este scurt şi lat
  • La naştere, pot fi depistate malformaţii cardiace, oculare, digestive sau ortopedice.
  • Pacienţii cu sindromul Down prezintă un grad variabil de retard

Pacienţii care prezintă acest sindrom sunt de obicei cooperanţi, liniştiţi, calzi şi entuziaşti. Medicul stomatolog va explica lent, clar şi cu cuvinte simple, pe înţelesul pacientului, toate procedurile terapeutice.

Implicaţii în stomatologie 

Insoţitorii pacienţilor cu trisomie 21 trebuie să aibă în vedere unele particularităţi ale bolii ce pot interfera cu tratamentul stomatologic, pentru a-l informa pe medic, în vederea adaptării planului şi a mijloacelor de tratament.

  • Deficienţa de auz – este prezentă în majoritatea cazurilor de sindrom Down. Dacă în unele situaţii este compensată prin purtarea unui aparat auditiv, în cazul în care acesta nu există trebuie evitate zgomotele puternice, ce pot acoperi vocea medicului. De asemenea, se insistă pe menţinerea unui contact vizual atunci când este posibil, pentru a avea un feed-back constant din partea pacientului.
  • Parodontita – reprezintă resorbţia osului alveolar, distrucţia accelerată a ţesutului dur urmată de pierderea dinţilor. Este cea mai frecventă patologie dentară care poate să apară la un pacient cu sindrom Down. Formele agresive de parodontită se manifestă încă de la vârste fragede. De aceea, protocolul de igienă trebuie să fie minuţios, încă de la început, pentru a favoriza menţinerea ataşamentului gingival o perioadă cât mai îndelungată. Insoţitotii vor fi îndrumaţi în vederea optimizării igienei bolnavului.
Factorii care favorizează pierderea accelerată a dinţilor :
  • Igienă deficitară
  • Malocluzie – rapoarte ocluzale nefavorabile
  • Bruxism – scrâşnirea dinţilor, mai ales în timpul somnului, poate duce la sensibilitate dentară şi dureri la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare ce pot iradia până la nivel cefalic
  • Răspuns anormal al sistemului imunitar, care poate fi afectat sau chiar compromis.
  • Malocluzii – datorită retardului în eupţia dinţilor precum şi tendinţei de pierdere timpurie a acestora, pacienţii cu trisomie 21 prezintă des malocluzii. Tratamentul ortodontic nu este o contraindicaţie în cazul acestor pacienţi dar trebuie bine analizate condiţiile locale, starea de sănătate a pacientului, precum şi posibilitatea efectuării autonome a periajului.
  • Anomalii dentare – putem întâlni agenezia dentară (lipsa mugurelui dentar şi implicit lipsa dintelui pe arcadele dentare), dinţi cu forme neregulate, malpoziţionaţi sau care prezintă retard în erupţie. Insoţitorul trebuie să ştie că aceste anomalii sunt frecvente în rândul celor cu trisomie şi că soluţiile de tratament se individualizează în funcţie de caz.

Pacienţii cu sindrom Down nu trebuie să neglijeze vizitele la medicul stomatolog fiindcă prin tratamentul patologiilor existente şi monitorizarea stării de sănătate orală, se poate ajunge la rezultate satisfăcătoare, cu reducerea riscului de pierdere a unităţilor dentare.