Amprentarea in medicina dentara. Materiale.


Amprentarea în stomatologie.

amprentareaMajoritatea lucrărilor protetice sunt realizate din materiale care necesită prelucrarea la temperaturi crescute (turnarea metalelor, sinterizarea ceramicii, polimerizarea răşinilor) astfel că ele nu pot fi realizate direct în cavitatea bucală a pacientului. Din aceste considerente apelăm la materialele de amprentare. Acestea au rolul de a înregistra situaţia regăsită la nivelul arcadelor şi de a o transfera în laboratorul de tehnică dentară, cu scopul de a crea piesa protetică finală.

Pentru a putea realiza pe baza lor toate etapele tehnice de fabricare a pieselor protetice, materialele de amprentă trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe :

  • Să fie rigide : pentru a transfera laboratorului situaţia exactă regăsită în cavitatea orală a pacientului, materialele de amprentă trebuie să fie rigide şi stabile în timp, pentru a nu se produce deformări care pot periclita adaptarea ulterioară a piesei protetice. De asemenea, trebuie să reziste la forţele care tind să le rupă.
  • Să reproducă fidel detaliile suprafeţelor preparate : pentru o bună adaptare şi respectare a ţesuturilor din jur, materialele de amprentă trebuie să înregistreze în cele mai mici detalii situaţia cavităţii orale. Pentru aceasta, există pe piaţă o gamă variată de produse de consistenţe diferite, menite să înregistreze fidel câmpul protetic.
  • Să nu prezinte defecte după dezinserare : minusurile de substanţă, bulele de aer sau incluziunile, prezente după dezinserţia amprentelor vor periclita conduita terapeutică ulterioară. Se impune refacerea amprentelor dacă se constată defecte ce pot interfera cu succesul tratamentului.

Medicul stomatolog are la dispozitie la ora actuala o mare varietate de materiale de amprentă şi de tehnici de amprentare, urmând să fie prezentate cele mai des întalnite.

Alginatele

Reprezintă o pudră constituită din săruri alcaline. Materialul de amprentare este obţinut prin amestecul, în proporţii indicate de producător, a pudrei de alginat cu apa. Este un material care redă cu fidelitate suprafeţele protetice şi este bine tolerat de către pacient. Stabilitatea dimensională redusă determină însă ca alginatul să fie utilizat doar pentru obţinerea modelelor de studiu sau amprentarea arcadelor antagoniste.

Siliconii de adiţie şi condensare

In ultimele decade, siliconii au fost consideraţi materiale de elecţie pentru amprentarea câmpului protetic. Se regăsesc sub formă de două paste, bază şi accelerator. Sunt disponibili în diferite consistenţe, asigurând realizarea unei amprente fidele, ce înregistrează cu exactitate suprafeţele dentare. Se pot utiliza în toţi timpii protetici de amprentare. Intre siliconii de condensare şi cei de adiţie, cei din urmă au o rezistenţă şi o stabilitate dimensională superioare.

Ceara

Se prezintă sub formă de batoane sau folii şi este utilizată la înregistrarea relaţiilor interarcadice, amprentarea zonelor cu preparaţii dificile sau a canalelor radiculare.

Polieterii

Sunt materiale elastice performante, disponibile în mai multe vâscozităţi: redusă, medie, crescută. Rigiditatea lor crescută şi timpul de lucru redus le-a limitat mult timp utilizarea la un număr redus de dinţi preparaţi dar noile produse prezintă modificări ale timpului de lucru, în favoarea practicianului.

Alegerea materialelor de amprentă reprezintă o etapă determinantă a calităţii tratamentul protetic. Cunoaşterea proprietăţilor şi a limitelor materialelor ajută practicianul să îşi adapteze munca în funcţie de particularităţile fiecărui pacient. O bună comunicare între pacient, practician şi laboratorul de tehnică dentară duce la succesul terapeutic.

# amprentarea