Inhalosedarea la copii


image_pdfimage_print
Inhalosedarea la copii 

Cu toate că în ultimele decade au apărut constant materiale şi instrumente tot mai ‘prietenoase’ cu micii pacienţi, o mare parte dintre aceştia continuă să fie reticenţi în legătură cu controalele şi tratamentele din cabinetul medicului stomatolog.

Fie că au avut parte de tratamente care i-au traumatizat în trecut, de o lipsă de răbdare din partea medicului sau fie că este vorba de o frică nejustificată aparent, igiena orală a copiilor trebuie menţinută iar tratamentele efectuate timpuriu, pentru a se preveni instalarea complicaţiilor.

In ciuda progreselor făcute, anestezia continuă să producă anxietate în rândul copiilor. Acele, cu toate că sunt fine şi atraumatice, induc o stare de panică celor mici.

Astfel, stomatologia s-a orientat spre scăderea gradului de anxietate al pacienţilor. A apărut inhalosedarea, metodă care produce relaxarea pacientului şi constituie o alternativă la premedicaţia neurosedativă, cea din urmă fiind însoţită de efecte secundare.

Inhalosedarea cu protoxid de azot are ca obiective reducerea anxietăţii la pacienţii atât tineri cât şi adulţi, creşterea confortului cu uşurarea desfăşurării actului terapeutic.

Este o metodă care nu consumă prea mult timp, fiind realizabilă în aproximativ 5 minute. Gazul, protoxidul de azot, îşi exprimă efectul de sedativ rapid, se elimină treptat pe cale respiratorie, nu produce efecte secundare şi nu inhibă reflexele laringiene.

Indicaţiile inhalosedării

Copiii şi tinerii ce prezintă fobii în cursul tratamentului stomatologic – pacienţii trebuie să aibă o stare generală bună. De asemenea, în cazul pacienţilor cu probleme cognitive, în funcţie de gradul de handicap se poate ca eficienţa protoxidului de azot să fie limitată.

Situaţii de urgenţă – protoxidul de azot se poate utiliza în cazul pacienţilor ce se prezintă cu dureri, pentru a le ameliora simptomatologia. Drept urmare, pacientul devine mai cooperant în vederea instituirii planului de tratament.

Toate tipurile de intervenţii- inhalosedarea are o aplicabilitate largă, ea fiind indicată în cadrul tuturor intevenţiilor, atâta timp cât diminuează din anxietatea pacientului. Protoxidul de azot induce o analgezie de suprafaţă dar trebuie efectuată şi anestezia locală.

Contraindicaţiile absolute ale inhalosedării

Pacienţi cu patologii respiratorii sau cardiace care în timpul manoperelor au nevoie de ventilaţie cu oxigen

Alterarea stării de conştienţă

Hipertensiune intracraniană

Patologii ale aparatului respirator precum pneumotorace, emfizem bulos sau embolie gazoasă

Tramatisme ale masivului osos facial care creează o comunicare între cavitatea orală şi mediul exterior, după aplicarea măştii cu protoxid de azot

De asemenea, pacienţii trebuie să specifice medicului stomatolog dacă suferă de următoarele afecţiuni, aceste situaţii impunând prudenţă în administrarea protoxidului de azot :

In caz de bronşită, tuse puternică, sinuzită, otită sau viroză respiratorie care se materializează prin nas înfundat, şedinţa de inhalosedare se amână pentru o dată ulterioară, după însănătoşirea pacientului.

Dacă pacientului i se administrează şi alte medicamente, mai ales pentru tratarea psihozelor, există un risc de disociere între substanţe. Pacientul trebuie să menţioneze orice alt tratament pentru a fi conştient de efectele secundare posibile.

In caz de insuficenţă renală sau hepatică, trebuie avute în vedere şi efectele secundare, opţiunea de a efectua sau nu tratamentul sub inhalosedare fiind dezbătută şi de către medicul anestezist.