Senzaţia de uscăciune a mucoaselor bucale


Senzaţia de uscăciune a mucoaselor bucale

Fiecare dintre noi poate să experimenteze măcar o dată în viaţă senzaţia de gură uscată. Unele situaţii precum stressul, hidratarea insuficientă, agitaţia sau depresiile pot să producă astfel de modificări.

O gură care este uscată majoritatea timpului reprezintă însă un fenomen neplăcut, este inconfortabil şi produce numeroase modificări patologice locale.

Simptome
  • Senzaţia că mucoaslele se lipesc între ele, de dinţi sau de alimentele regăsite în cavitatea orală
  • Probleme în masticaţie dar şi în fonaţie
  • Senzaţia de arsură a gurii
  • Buze fisurate
  • Limbă uscată ce prezintă striaţii albe la suprafaţă
  • Eventuale ulceraţii ale mucoaselor

O cavitate orală uscată împiedică desfăşurarea eficientă şi fiziologică a activităţilor de zi cu zi precum mestecarea alimentelor şi vorbirea.

De asemenea, saliva are un rol important în curăţarea suprafeţelor dentare. Cantităţile reduse de salivă nu pot asigura funcţia descrisă mai sus, astfel că susceptibilitatea pacientului la apariţia de carii creşte exponenţial.

Cariile datorate deficitului de salivă sunt rapid evolutive şi se întind pe suprafeţe extinse ale dinţilor.

Netratată, aceasta abatere de la normal poate să producă leziuni la nivelul mucoaslor orale care, în lipsa tratamentului adecvat şi a echilibrării lichidiene, se pot suprainfecta, cu consecinţe grave asupra întregului organism.

Factori determinanți

Uscarea gurii se produce în momentul în care glandele salivare nu îşi mai exercită funcţia secretorie la capacitatea optimă. Există o serie de motive pentru care această situaţie poate să aibă loc :

  • Medicaţia utilizată în tratarea unor patologii generale : se estimează că ar fi câteva sute de medicamente al căror efect secundar include şi reducerea cantităţii de salivă secretată de către glandele salivare. Cele mai numeroase sunt medicamentele prescrise în hipertensiunea arterială şi cele antidepresive. Se recomandă consultarea medicului care a prescris această terapie în cazul în care apare uscăciunea mucoaselor, pentru a înlocui medicamentul respectiv cu unul din altă clasă dar cu efecte simiare.
  • Patologii generale : boli precum sindromul Sjogren, SIDA sau diabetul sunt responsabile de reducerea fluxului salivar.
  • Chimioterapia şi radioterapia : dacă glandele salivare sunt expuse radiaţiei în cursul radioterapiei sau dacă medicamentele utilizate în chimioterapie cresc vâscozitatea salivei, efectele sunt de reducere a cantităţii de salivă.
  • Afectarea glandelor salivare : traumatisme, tumori sau calcificări care comprimă ductele salivare reduc cantitatea de salivă, cu efectele menţionate mai sus.
Tratament

Tratamentul sindromului de gură uscată poate fi simplu sau complicat, în funcţie de cauza care l-a generat. Medicul poate să determine motivul şi să instaureze tratamentul potrivit.

Dacă această cauză este de natură medicamentoasă, tratamentul curent se poate înlocui cu un altul cu mai puţine efecte adverse.

In caz de malfuncţionare a glandelor salivare, se va interveni asupra acestora pentru a stimula producţia salivară sau pentru a îndepărta obstacolul de pe duct.

Există produse de salivă artificială pentru a menţine mediul optim intrabucal.

Ca pacient, se poate interveni asupra consumului de lichide, în special apa, care trebuie să fie ridicat. Lichidele precum cafeaua, băuturile carbogazoase şi ceaiurile pot să usuce mucoasele bucale.

Utilizarea gumei de mestecat după mese stimulează de asemenea fluxul salivar.