Senzaţia de uscăciune a mucoaselor bucale


Senzația de uscăciune a mucoaselor bucale sau xerostomia este o afecțiune comună, caracterizată prin scăderea cantității de salivă produsă de glandele salivare.

Acest simptom poate fi cauzat de o varietate de factori, inclusiv medicamente, boli sistemice sau tratamente de radiație. Senzația de uscăciune a mucoaselor bucale poate afecta calitatea vieții pacienților și poate crește riscul de carii dentare și infecții ale cavității bucale.

În acest articol, vom examina mai detaliat cauzele, simptomele și opțiunile de tratament pentru xerostomia.

Cauzele xerostomiei

Senzația de uscăciune a mucoaselor bucale poate fi cauzată de o varietate de factori, inclusiv medicamente, boli sistemice sau tratamente de radiație. Medicamentele care pot provoca xerostomie includ antidepresivele, antihistaminicele, diureticele și medicamentele utilizate pentru a trata hipertensiunea arterială și Parkinson.

Anumite boli sistemice, cum ar fi diabetul zaharat, hipotiroidismul și sindromul Sjogren, pot duce la xerostomie.

În plus, tratamentele de radiație pentru cancerul capului și gâtului pot afecta glandele salivare și pot provoca xerostomie.

Simptomele xerostomiei

Simptomele xerostomiei pot varia de la ușoare la severe și pot include senzația de uscăciune sau senzația de „gură arsă”, dificultate în deglutiție sau vorbire, gusturi și mirosuri neplăcute, carii dentare sau inflamații ale cavității bucale. Pacienții cu xerostomie pot prezenta, de asemenea, o creștere a producției de mucus sau saliva groasă și vâscoasă.

Tratamentul xerostomiei

Tratamentul xerostomiei se concentrează pe gestionarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pacienților. Opțiunile de tratament pot include:

  1. Gestionarea medicamentelor: Pacienții trebuie să discute cu medicul lor despre medicamentele pe care le iau și să exploreze opțiunile pentru schimbarea sau reducerea dozei acestora pentru a reduce simptomele de xerostomie.
  2. Hidratarea: Pacienții trebuie să bea multă apă și să utilizeze gume sau bomboane fără zahăr pentru a stimula producția de salivă.
  3. Evitarea substanțelor care pot provoca uscăciunea mucoasei bucale: Alcoolul, tutunul și alimentele picante sau uscate pot agrava simptomele de xerostomie și trebuie evitate.
  4. Utilizarea de lubrifianți oral: Există o gamă de produse disponibile care pot fi utilizate pentru a hidrata gura și a îmbunătăți confortul pacienților cu xerostomie. Acestea pot include spray-uri bucale, geluri și lubrifianți oral.
  1. Utilizarea de medicamente stimulante ale producției de salivă: Unele medicamente, cum ar fi pilocarpina și cevimelina, pot fi prescrise pentru a stimula producția de salivă în glandele salivare.
  2. Terapia de substituție a salivei: În cazurile severe de xerostomie, pacienții pot fi eligibili pentru terapia de substituție a salivei, care implică administrarea unei soluții de substituție a salivei prin intermediul unui spray sau al unei pompe.

Fiecare dintre noi poate să experimenteze măcar o dată în viaţă senzaţia de gură uscată. Unele situaţii precum stressul, hidratarea insuficientă, agitaţia sau depresiile pot să producă astfel de modificări.

O gură care este uscată majoritatea timpului reprezintă însă un fenomen neplăcut, este inconfortabil şi produce numeroase modificări patologice locale.

Simptome

  • Senzaţia că mucoaslele se lipesc între ele, de dinţi sau de alimentele regăsite în cavitatea orală
  • Probleme în masticaţie dar şi în fonaţie
  • Senzaţia de arsură a gurii
  • Buze fisurate
  • Limbă uscată ce prezintă striaţii albe la suprafaţă
  • Eventuale ulceraţii ale mucoaselor

O cavitate orală uscată împiedică desfăşurarea eficientă şi fiziologică a activităţilor de zi cu zi precum mestecarea alimentelor şi vorbirea.

De asemenea, saliva are un rol important în curăţarea suprafeţelor dentare. Cantităţile reduse de salivă nu pot asigura funcţia descrisă mai sus, astfel că susceptibilitatea pacientului la apariţia de carii creşte exponenţial.

Cariile datorate deficitului de salivă sunt rapid evolutive şi se întind pe suprafeţe extinse ale dinţilor.

Netratată, aceasta abatere de la normal poate să producă leziuni la nivelul mucoaslor orale care, în lipsa tratamentului adecvat şi a echilibrării lichidiene, se pot suprainfecta, cu consecinţe grave asupra întregului organism.

Factori determinanți

Uscarea gurii se produce în momentul în care glandele salivare nu îşi mai exercită funcţia secretorie la capacitatea optimă. Există o serie de motive pentru care această situaţie poate să aibă loc:

  • Medicaţia utilizată în tratarea unor patologii generale: se estimează că ar fi câteva sute de medicamente al căror efect secundar include şi reducerea cantităţii de salivă secretată de către glandele salivare. Cele mai numeroase sunt medicamentele prescrise în hipertensiunea arterială şi cele antidepresive. Se recomandă consultarea medicului care a prescris această terapie în cazul în care apare uscăciunea mucoaselor, pentru a înlocui medicamentul respectiv cu unul din altă clasă dar cu efecte simiare.
  • Patologii generale: boli precum sindromul Sjogren, SIDA sau diabetul sunt responsabile de reducerea fluxului salivar.
  • Chimioterapia şi radioterapia: dacă glandele salivare sunt expuse radiaţiei în cursul radioterapiei sau dacă medicamentele utilizate în chimioterapie cresc vâscozitatea salivei, efectele sunt de reducere a cantităţii de salivă.
  • Afectarea glandelor salivare: traumatisme, tumori sau calcificări care comprimă ductele salivare reduc cantitatea de salivă, cu efectele menţionate mai sus.

Tratament

Tratamentul sindromului de gură uscată poate fi simplu sau complicat, în funcţie de cauza care l-a generat. Medicul poate să determine motivul şi să instaureze tratamentul potrivit.

Dacă această cauză este de natură medicamentoasă, tratamentul curent se poate înlocui cu un altul cu mai puţine efecte adverse.

In caz de malfuncţionare a glandelor salivare, se va interveni asupra acestora pentru a stimula producţia salivară sau pentru a îndepărta obstacolul de pe duct.

Există produse de salivă artificială pentru a menţine mediul optim intrabucal.

Ca pacient, se poate interveni asupra consumului de lichide, în special apa, care trebuie să fie ridicat. Lichidele precum cafeaua, băuturile carbogazoase şi ceaiurile pot să usuce mucoasele bucale.

Utilizarea gumei de mestecat după mese stimulează de asemenea fluxul salivar.

Concluzie

Xerostomia sau senzația de uscăciune a mucoaselor bucale poate fi o afecțiune incomodă și afectează calitatea vieții pacienților. Este important să discutați cu medicul dumneavoastră despre simptomele dvs. și despre opțiunile de tratament disponibile. În general, gestionarea medicamentelor, hidratarea, evitarea substanțelor care agravează simptomele și utilizarea de lubrifianți oral sau medicamente stimulante ale producției de salivă pot ajuta la ameliorarea simptomelor de xerostomie.