Mituri în medicina dentară


Mituri în medicina dentară

Pacienţii sunt expuşi, în fiecare zi, unei avalanşe de informaţii, provenite în special din mediul online sau de la alte persoane nespecializate, astfel încât nu mai ştiu ce să creadă în legătură cu unele tratamente dentare.

De aceea, în aceste situaţii, în care pacientul devine confuz, cea mai bună soluţie este să îşi întrebe, fără urmă de ezitare, medicul stomatolog.

Acesta este pregătit să răspundă celor mai neobişnuite întrebări şi este cel mai în măsură să dea sfaturi în ceea ce priveşte parcursul unui tratament.

Pacientul poate să îşi exprime nelămuririle în legătură cu anumite tratamente stomatologice la care urmează să fie supus însă nu poate să dicteze cursul tratamentului. Medicul stomaolog este cel care ia deciziile finale, cu acordul scris al pacientului.

Există o serie de mituri despre care pacienţii nu ştiu ce să creadă şi care îi determină să acţioneze într-un mod eronat în momentul în care se iveşte o problemă.
De aceea, vom prezenta o serie de mituri care îi determina pe pacienţi să devină confuzi şi eventual reticenţi în ceea ce priveşte tratamentul stomatologic:

  • Durerea de dinţi poate să apară în urma expunerii la curent – nu rar auzim despre pacienţi care susţin ca ‘i-a tras curentul’ şi că de aceea prezintă dureri de dinţi, în special dacă este vorba despre dinţi localizaţi în zona posterioară, în apropierea urechilor.
    Acesta este doar un mit fiindcă durerea de dinţi apare în urma proceselor carioase, parodontale şi a hipersensibilităţii date de dispariţia straturilor superficiale ale smalţului.
    Cel mai adesea, un pacient care se prezintă la medic pentru că ‘l-a tras curentul’ prezintă patologie carioasă sau, dacă are o vârstă înaintată, boală parodontală.
    Rădăcina expusă în urma bolii parodontale poate să prezinte anumite grade de sensibilitate, dacă dintele este vital, adică dacă nu prezintă tratamente de canal efectuale în prealabil.
  • In cazul unei dureri dentare, pacientul consideră că trebuie să ia antibiotice – această afirmaţie este falsă.
    Durerea dentară, apărută în urma cariilor, spre exemplu, nu se tratează cu antibiotice pentru că acest tip de tratament medicamentos nu îndepărtează factorul cauzal.
    In cel mai bun caz, antibioticele pot să reducă flora bacteriană dar pentru un tratament eficient şi pentru înlăturarea durerii, întreaga dentină alterată trebuie excizată.
    Antibioticele se administrează doar în momentul în care există un focar de infecţie, adică puroi, care pentru a se colecta, are nevoie de tratament adjuvant medicamentos.
  • În caz de durere dentară se practică extracţia – precum am menţionat anterior, durerea dentară poate să aibă diferite cauze, astfel că nu se recurge la extracţie în toate cazurile.
    De fapt, în cazul unui pacient cu o igienă orală în limite satisfăcătoare, extracţia dentară este cea mai îndepărtată variantă la care se poate gândi medicul.
    Dacă distrucţia nu este atât de extinsă sau dacă nu există fractură care afectează şi rădăcina, tratamentul va consta din metode terapeutice care vor conserva dintele pe arcadă.

Pacienţii trebuie să înţelegă că extracţiile dentare nu se fac la cerere. Acestea vor fi practicate de către medic doar în situaţii limită, când nu există alte indicaţii terapeutice conservatoare.