Augmentarea osoasă este tratamentul chirurgical facut pacienţilor ale căror ţesuturile dure osoase au suferit modificări volumetrice de aşa natură încât nu se mai pot efectua tratamente protetice, în special implanturi dentare.
Volumul osului dar şi calitatea acestuia se modifică pe pacursul vieţii, astfel că, odată cu înaintarea în vârstă, acestea scad.
De asemenea, în cazul în care există edentaţii la vârste fragede, pacientul pierzându-şi dintii în tinereţe fără a se preocupa de protezarea spaţiilor rămase libere, osul disponibil este redus.
Implantologia este ramura care se ocupă cu reabilitarea zonelor edentate, prin inserarea unor dispozitive din titan la nivel osos.
Aceste dispozitive vor imita rădăcina dentară, sunt biocompatibile şi au o rată mare de succes.
Peste 95% dintre implanturile dentare inserate au prognostic bun de viaţă, în cazul în care etapele clinice au fost efectuate corect iar pacientul respectă indicaţiile ulterioare şi controalele regulate.
Pe acest implant din titan, cunoscut pacienţilor şi sub numele de şurub, se aplică o proteză, ce imită aspectul coroanelor dentare.
Avantaje
Dintre avantajele tratamentelor pe implanturi dentare, le menţionăm pe următoarele :
Nu se şlefuiesc dinţii sănătoşi din vecinătatea spaţiilor edentate – protetica clasică utilizează dinţii aflaţi în vecinătatea breşelor edentate. Aceştia vor fi şlefuiţi şi preparaţi pentru ca la nivelul lor să fie agregate protezele. Implantologia evită această şlefuire a dinţilor sănătoşi, ea utilizând osul restant ca suport.
Previne migrarea dinţilor – dinţii vecini spaţiilor edentate migrează natural spre zonele rămase descoperite. Astfel, în timp, edentaţiile neprotezate pot să inducă modificări de poziţie dinţilor vecini, cu urmări nefaste precum îngustarea spaţiului protetic. Un spaţiu protetic redus datorită migrărilor dinţilor vecini duce la imposibilitatea aplicării de implanturi dentare în zonele dorite.
Implanturile inserate imediat după apariţia edentaţiilor au avantajul că pot conserva osul răms descoperit. Un os ce nu este solicitat, cum este cazul osului neacoperit de dinte, în timp se va atrofia datorită lipsei de solicitare. Implanturile dentare imită dintele natural, astfel că forţele vor fi transmise în continuare osului subiacent, cu menţinerea vitalităţii acestuia.
Pentru a putea fi efectuată, în chirurgia implantară este nevoie de un volum adecvat osos, de un pacient cooperant capabil să menţină o igienă orală riguroasă şi de personal calificat, pregătit pentru situaţiile întâlnite în cabinetul stomatologic.
Augmentarea osoasă se practică în cazul pacienţilor care solicită inserarea de implanturi dentare însă nu dispun de suficient ţesut dur, osos, necesitând astfel o intervenţie suplimentară. Uneori, pacienţii se prezintă la cabinet în vederea aplicării de implanturi la mulţi ani după ce şi-au pierdut dinţii, astfel că implanturile dentare nu pot fi aplicate fără o pregătire prealabilă a osului.
Pentru a putea beneficia de o terapie implantară, osul trebuie refăcut prin tehnici speciale de augmentare osoasă ce presupun adăugarea unor materiale (os autolog sau os bovin, materiale sintetice) ce trebuie stabilizate la nivelul defectului şi acoperite cu ţesut moale.
Apoi pacientul trebuie să aştepte ca organismul să formeze şi să organizeze ţesutul osos la acel nivel.
Ulterior se inseră implantul, urmând etapa de osteoacceptare a acestuia.
Dupa tot acest timp pacientul va putea primi o restaurare protetica pe implanturi.
Augmentarea osoasă este tratamentul chirurgical facut pacienţilor ale căror ţesuturile dure osoase au suferit modificări volumetrice de aşa natură încât nu se mai pot efectua tratamente protetice, în special implanturi dentare. 
