Traumatismele dentare. Luxaţia şi avulsia.
Gura este o cavitate ce comunică cu exteriorul, fiind mereu expusă în caz de accidente.
Traumatismele de orice fel, independent de intensitatea lor, pot afecta coroana dentară sau pot progresa către rădăcină şi chiar compromite integritatea dintelui la nivelul arcadelor.
Tratamentul este unul complex, influenţat de intensitatea şi direcţia de propagare ale traumatismelor.
Dislocarea sau luxarea dintelui
În urma unui accident ce implică regiunea cefalică, una sau mai multe unităţi dentare pot să fie deplasate fie mai spre stânga, dreapta sau chiar în interior, în alveolă.
Ligamentele care susţin dintele sunt afectate în acest caz dar nu s-au pierdut în totalitate iar medicul stomatolog poate să îl repoziţioneze.
Este necesară şi efectuarea unui tratament endodontic, mai ales în cazul dinţilor permanenţi.
Apoi, după repoziţionare şi tratament endodontic, dintele va fi solidarizat prin bară metalică sau compozit de dinţii vecini, pentru a putea fi menţinut în locul său până la refacerea totală a ligamentelor.
Camera pulpară şi canalele, structurile care adăpostesc nervul, nu sunt dezvoltate în totalitate la copiii cu vârsta de până la 11-12 ani. De aceea, tratamentul endodontic nu poate reprezenta o necesitate.
Indiferent de planul de tratament ales, controlul în urma terapiei se impune cu regularitate, conform indicaţiei medicului stomatolog.
Astfel, acesta poate să urmărească îndeaproape evoluţia şi efectele repoziţionării dintelui la nivelul arcadelor.
Eventualele complicaţii pot fi depistate timpuriu şi corectate, spre a avea o vindecare completă şi corectă.
Avulsia sau expulzia dintelui
Dacă dintele este serios afectat în urma traumatismului şi acesta se desprinde de la nivelul arcadelor, va începe o luptă contra cronometru de salvare a acestuia.
Timpul este foarte important deoarece şansele de reimplantare scad considerabil odată cu întârzierea prezentării la medicul stomatolog.
Pacienţii sau însoţitorii acestora trebuie să aibă în vedere câteva lucruri esenţiale pentru a conserva dintele până la prezentarea la medicul stomatolog:
-
Dintele se va păstra în cavitatea bucală, contactul cu saliva fiind benefic pentru menţinerea funcţiilor normale. Păstrarea dintelui în lapte este de asemenea o variantă acceptată
-
Dacă dintele cade pe jos în urma traumatismului, va fi contaminat şi se indică spălarea, mai ales la nivelul rădăcinii, cu puţină apă rece.
-
Sub nicio formă dintele nu se va păstra într-un mediu uscat, cum ar fi şerveţele sau cutii. Fibrele de colagen se vor deshidrata şi şansele de succes după reimplantare scad considerabil
-
Nu este recomandat ca dintele să fie spălat cu detergenţi, periat sau curăţat cu câmpuri abrazive
-
Dintele se manipulează cu atenţie, evitând atingerea vârfului rădăcinii sau a apexului, decât dacă acesta este contaminat.
Este recomandată prezentarea la cabinetul de medicină dentară în maxim 3-4 ore de la accident.
Astfel, dintele nu se va deshidrata prea tare şi reimplantarea va fi un succes.in funcţia de gradul de dezvoltare al dintelui, medicul stomatolog va putea realiza un tratament endodontic într-o singură şedinţă sau în două.
În cazul în care tratamentul endodontic se întinde pe durata a două şedinţe, în prima din acestea se va aplica un material pe bază de hidroxid de calciu, cu caracter provzoriu, considerat ca fiind un medicament, cu proprietăţi terapeutice şi paleative.
Stabilizarea fibrelor ligamentare rupte va fi completă în câteva săptămâni.
Chiar şi după vindecarea completă, examenul radiologic regulat este important pentru a monitoriza starea parodonţiunlui apical, şi el afectat în urma şocului transmis de către traumatism.
Durata de timp în care dintele a fost afară din alveola sa dar şi condiţiile de depozitare sunt cruciale pentru vindecare şi succesul terapeutic.
Ştiind toate detaliile legate de traumatism, medicul dumneavoastră va putea să ia o decizie referitoare la planul de tratament indicat în această situaţie.