Tartrul dentar


Tartrul dentar reprezinta un depozit dur, calcifiat ce se depune pe suprafetele dentare, indeosebi pe fetele interioare ale incisivilor inferiori, pe fata dinspre obraz a molarilor superiori, precum si in regiunile in care dintii nu se pot curata corespunzator (dinti inghesuiti, respectiv cei pe care nu se mesteca din pricina unor dureri). De asemenea,  tartrul dentar se regaseste si pe lucrarile dentare – coroane, punti sau plombe.

Initial, tartrul dentar are culoare alb-galbuie, dar in timp se coloreaza spre brun-cenusiu cu pigmentii din alimentatie (proveniti in special din cafea, cola, ceaiuri, tutun).

Tartrul se depune de la varste tinere, fiind intalnit la peste 50% din populatia cu varsta peste 40 de ani. Cauzele acumularii sale nu sunt deplin elucidate, dar cel mai des incriminat factor este igiena bucala defectuoasa. La ora actuala exista numeroase teorii in aceasta privinta, insa nici una nu ofera explicatia completa. Un lucru este insa cert: dezvoltarea tartrului presupune preexistenta placii bacteriene pe suprafetele dentare, ale carui elemente se calcifica in timp, ducand la formarea depozitului dur. De asemenea, alaturi de igiena deficitara, in procesul de acumulare a tartrului mai participa si alti factori, precum modificarea cantitativa si calitativa a salivei, pozitia dintilor pe arcada, lucrarile dentare incorecte si alimentatia. Astfel, este importanta atat compozitia, cat si consistenta alimentelor. Cele bogate in fosfati si azotati (spanac, fasole, mazare) produc prin eliminarea amoniacului si ureei (care se face si prin saliva) o crestere a pH-ului salivar, favorizand precipitarea sarurilor minerale, deci formarea tartrului. Dietele cu alimente moi, rafinate nu solicita destul aparatul masticator, eliminand astfel autocuratirea, mecanism ce se realizeaza pe suprafata dintilor cu ajutorul musculaturii aflate in miscare.

Tartrul este un factor favorizant pentru bolile parodontiului, afectiuni ale tesuturilor care asigura mentinerea dintelui in os. Prezenta acestui depozit, alaturi de placa bacteriana ce acopera suprafata sa, determina in timp inflamarea gingiei, cu diminuarea suportului osos, deci implicit mobilizarea si pierderea dintelui afectat.

Tartrul se poate indeparta de catre medicul dentist, printr-o procedura numita detartraj, urmata de periaj profesional si instructiuni referitoare la mentinerea unei igiene orale corecte. Multi pacienti au tendinta de a refuza detartrajul, din teama de a nu favoriza astfel aparitia cariei dentare in regiunile unde se inlatura tartrul, idee de altfel gresita.

Persoanelor care prezinta acumulari pronuntate de tartru se recomanda repetarea procedeului de igienizare de doua ori pe an.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.