Sensibilitatea dentinară. Prevenţie şi tratament


Sensibilitatea dentinară. Prevenţie şi tratament

Dinţii sunt alcătuiţi din trei componente cu roluri individualizate şi complexe la nivelul cavităţii orale.

Astfel, pulpa dentară, stratul cel mai profund reprezintă centrul dintelui, vitalitatea şi nutriţia fiind asigurate la acest nivel, prin vasele de sânge ce îl străbat şi care comunică cu structurile subiacente. Dentina mărgineşte pulpa dentară şi are capacitatea de a fi secretată atât timp cât dintele este vital.

Există mai multe tipuri de dentină :

Primară – care se formează odată cu dezvoltarea dintelui.

Secundară – care se secretă după ce dintele a erupt şi şi-a ocupat locul pe arcadă, intrând în funcţionalitate.

Terţiară – este acea dentină care se depunde în momentul în care apar, la nivelul cavităţii orale, factori care pot să agreseze pulpa. Acest tip de dentină are rolul de a creşte distanţa până la camera pulpară, fiind un element de protecţie, de a încetini evoluţia procesului patologic.

Smalţul este al treilea strat al dintelui, cel care vine în contact cu multitudinea de stimuli prezenţi la nivelul cavităţii bucale. Reprezintă stratul extern, bine mineralizat, alcătuit în marea lui majoritate din substanţe anorganice.

Sensibilitatea dentinară poate să apară în momentul în care stratul de smalţ se subţiază treptat, din cauza unor procese patologice ce se pot desfăşura mai rapid sau mai lent. Substanţele acide care pot să reducă pH-ul cavităţii orale au capacitatea de a sustrage ionii de calciu din compoziţia smalţului, demineralizându-l.

Pentru a preveni şi reduce senbilitatea dentinară, pacientul poate să urmeze sfaturile medicului stomatolog pentru a-şi îmbunătăţi astfel calitatea vieţii. In cazuri avansate, când durerea persistă, tratamentul poate fi medicamentos sau, în situaţii grave, se poate ajunge la extirparea pulpei dintelui, cu pierderea vitalităţii.

Ingrijirea dinţilor de către pacienţi cuprinde următoarele aspecte :

Periajul dentar – se instituie periajul dentar de două sau trei ori pe zi, la finalul meselor. Mişcările vor fi blânde deoarece orice presiune crescută aplicată asupra dinţilor poate să le distrugă straturile superficiale de smalţ, cu apariţia în timp a sensibilităţii dentinare. Periuţa folosită la igienizarea suprafeţelor dentare va fi prevăzută cu peri moi, fini, sintetici sau naturali.

Se va avea în vedere tipul de pastă de dinţi utilizată. Aceasta trebuie să aibă o granulaţie fină, dat fiind faptul că particulele mari pot să ducă la subţierea smalţului. De asemenea, concepţia populară de periere a dinţilor cu sare sau frecare a suprafeţelor dentare cu coji de fructe astringente (lămâi, portocale) trebuie abandonată. Acizii din fructe vor destabiliza pH-ul oral pe când sarea este higroscopică, având proprietatea de a extrage apa şi de a duce la deshidratarea excesivă a suprafeţelor dentare.

Pastele de dinţi desensibilizante pot să fie aplicate la nivelul rădăcinilor dentare expuse în urma retracţiei gingivale, pentru a reduce din discomfort.

Medicul stomatolog, în primul rând, va trata leziunile sau malfuncţiile care au dus la instalrea uzurii dentare sau a retracţiile gingivale. Astfel, bruxismul se va trata prin aplicarea de gutiere iar leziunile erozive vor fi obturate, pacientul fiind instruit în vederea alimentaţiei care să prevină uzura chimică a altor suprafeţe încă neafectate.