Remodelarea osoasă preprotetică


Remodelarea osoasă preprotetică

Tratamentele protetice vizează restaurarea funcţiilor pierdute ale aparatului dento-maxilar în principal din cauza lipsei dinţilor.

Pierderea dinţilor este un fenomen frecvent în rândul pacienţilor, unul nedorit care poate să ducă la afectarea încrederii.

Fie că este vorba de o igienă precară ce a dus la această situaţie, de un traumatism sau de boala parodontală, pacienţii care se prezintă la medicul stomatolog îşi doresc remedierea danturii.

Spaţiile restante în urma pierderii dinţilor se numesc edentate.

Acestea sunt alcătuite doar din creasta de os şi fibromucoasa de gingie acoperitoare, elemente care devin nefuncţionale, ele nemaifiind solicitate în timpul actelor masticatorii.

Un os nefuncţional, asemenea oricărui alt organ care nu mai este solicitat, se atrofiază.

De aceea, cu cât pacientul amână mai mult vizita la cabinetul medicului stomatolog, cu atât riscul de evoluţie nefavorabilă a crestelor edentate creşte şi el.

Dintre motivele pentru care se impune protezarea cât mai precoce a spaţiilor edentate, fie că vorbim despre implante, punţi dentare sau proteze totale, amintim :

Refacerea ocluziei – rapoartele oculzale neutrale, funcţionale, se pierd odată cu absenţa unităţilor dentare.

Dinţii ce limitează spaţiul edentat suferă migrări şi preiau sarcini masticatorii mai mari, transmise deficitar.

O ocluzie disfuncţională se soldează în majoritatea cazurilor cu apariţia de dureri la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare.

Masticaţia, fonaţia sau deglutiţia pot să fie şi ele alterate, în funcţie de zona şi de extinderea edentaţiei.

Estetica este un subiect care încurajează de multe ori pacientul să se prezinte la medicul stomatolog. In special când este vorba despre edentaţii frontale, pacientul evită contactul cu societatea şi este profund nemulţumit de aspectul său.

Nu întotdeauna este uşor să se protezeze spaţiile edentate. Dacă edentaţiile sunt mai vechi, există riscul mare de a apărea la dinţii limitanţi modificări de poziţie, carii sau patologii parodontale, care impun temporizarea tratamentului protetic până la rezolvarea celorlalte probleme.

De asemenea, crestele edentate care nu mai sunt deloc solicitate pot suferi resorbţii care îngreunează şi mai mult alcătuirea unui plan proteic.

Uneori, este necesară intervenţia chirurgicală pentru a reda crestelor forma şi aspectul favorabile unei protezări de lungă durată.

Crestele pot să îşi piardă conturul neted şi să devină cu margini anfractuoase şi în urma extracţiilor dentare unde nu s-a realizat îndepărtarea crestelor de os alveolar proeminente.

In vederea nivelării crestelor, înainte de această procedură este necesară efectuarea unei radiografii panoramice, pentru a surprinde forma crestelor per ansamblu dar şi realizarea de modele de lucru, pentru a se prefigura rezultatul.

Aceste metode complementare sunt de asemenea utile şi pacientului, pentru a înţelege mai bine manoperele la care va fi supus.

Intraoperator, medicul va efectua o anestezie locală în teritoriul în care creasta de os proemină şi periclitează planul protetic. De asemenea, dacă pacientul este anxios, i se poate administra un sedativ intravenos.

Se va inciza mai apoi ţesutul gingival şi se va descoperi osul la nivel căruia se va realiza intervenţia.

Netezirea marginilor de os se poate face atât cu intrumentar rotativ cât şi cu manual, în funcţie de dificultatea cazului şi analiza medicului.

La finalul intervenţiei, gingia va fi suturată şi readusă in poziţia dorită.