Patologii ale ficatului – hepatita B


Dr. Ciobanu Ion

Ficatul reprezintă sediul pentru metabolizarea glucidelor, proteinelor şi lipidelor, cu generarea de nutrienţi ce vor satifsace mai departe nevoile celulare, pentru a le menţine hrănite şi pregătite de a-şi exercita funcţiile.

Pe lângă acest rol în metabolism, ficatul mai participă la filtrarea şi purificarea sângelui pecum şi eliminarea din organism a unor substanţe toxice.

Slaba funcţionare a ficatului poartă numele de insuficienţă hepatică şi se declanşează în momentul în care o mare parte a celulelor hepatice devin nefuncţionale.

Hepatitele au un rol major în distrugerea hepatocitelor, prin afectarea cronică a acestora.

Hepatita B este o infecţie virală ce se produce prin infectarea ficatului cu virusul hepatic B (VHB). In peste 90% din cazurile în care virusul este prezent la nivelul ficatului, organismul poate să lupte eficient şi să îl elimine.

În acest caz, hepatita B este de formă acută şi în câteva luni VHB nu va mai putea fi identificat în sânge. Aceasta se datorează în primul rând imunităţii crescute a corpului uman.

În cazul în care sistemul imunitar nu reuşeşte să elimine agentul patogen, virusul hepatitei B rămâne cantonat la nivelul ficatului toată viaţa, provocând hepatita cronică, una dintre bolile ce pot duce la insuficienţă hepatică în timp.

Caracteristicile hepatitei B

  • Virusul poate fi depistat în analizele de sânge după cel puţin 30 de zile de la inoculare
  • Virusul are o perioadă de incubaţie de aproximativ 75 de zile
  • Hepatita B se transite de la mamă la copil sau prin expunerea la sânge infectat, salivă sau secreţii vaginale şi seminale.

La adult, infecţia cu virusul hepatiei B se cronicizează în mai puţin din 5% din cazuri.

În cabinetul medical, având în vedere că acele sunt de unică folosinţă iar instrumentarul stomatologic se sterilizează după fiecare utilizare, riscurile de infectare în condiţiile respectării protocoalelor de igienă sunt minime.

Simptomele infecţiei cu virusul hepatiei B

  • In faza acută a infecţiei, rar sunt prezente simptome care să alerteze pacientul
  • Icter: reprezintă colorarea tegumentelor şi a sclerelor în galben, datorită creşterii cantităţii de bilirubină.
  • Oboseală extremă
  • Greaţă, vărsături sau dureri abdominale de intensitate diferită
  • Colorarea urinii

Nu este posibil să se facă diferenţa între tipurile de hepatite doar judecând după aspectul clinic al pacientului.

Analizele de laborator vor confirma diagnosticul şi vor orienta planul terapeutic.

Diagnosticul pozitiv al hepatitei B se confirmă prin prezenţa antigenilor dirijaţi împotriva anticorpilor anti-HBs.

Dacă avem evidenţe de virus al hepatitei B ce persistă mai mult de 6 luni în organism, atunci putem să confirmăm existenţa hepatiei B de tip cronic.

Nu există la ora actuală tratament specific împotriva hepatiei B acute.

Hepatita B este o infecție virală care afectează ficatul și poate duce la patologii hepatice severe, cum ar fi ciroza sau cancerul de ficat. Această boală este cauzată de virusul hepatitei B (HBV), care se transmite prin contactul cu sângele sau cu alte lichide corporale infectate, precum saliva, sperma sau secrețiile vaginale.

Epidemiologie

Hepatita B este o problemă majoră de sănătate publică la nivel mondial, afectând în special zonele cu resurse limitate. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), peste 250 de milioane de persoane sunt infectate cu HBV în întreaga lume, iar anual se înregistrează aproximativ un milion de decese cauzate de hepatita B și complicațiile sale.

Simptome și diagnostic

Infecția cu HBV poate fi asimptomatică sau poate determina simptome asemănătoare gripei, cum ar fi febra, oboseala, dureri musculare și de cap, pierderea poftei de mâncare sau greață. În unele cazuri, poate apărea icterul, o afecțiune care determină colorarea pielii și a ochilor în galben.

Diagnosticul hepatitei B se face prin testarea sângelui pentru prezența markerilor specifici ai virusului. Aceste teste pot fi efectuate la cererea pacientului sau ca parte a screening-ului medical în cadrul programelor naționale de sănătate.

Tratament

Tratamentul se face simptomatic, compensând pierderile de lichide datorate vomei şi diareei şi restabilind echilibrul nutriţional.

Impotriva hepatitei B cronice există agenţi antivirali care se administrează pe cale orală. Rolul acestora este de a reduce din viteza de progresie a hepatitei spre ciroză sau insuficienţă hepatică.

Vaccinul împotriva hepatiei B, cu rol profilactic, se realizează încă din copilărie, constă din 3 doze şi asigură pe o perioadă variată, dar de minim 5 ani, protecţia împotriva acestei patologii.

Tratamentul hepatitei B depinde de stadiul bolii și de severitatea simptomelor. În cazul formelor acute ale infecției, pacientul poate fi tratat pentru a reduce simptomele și pentru a preveni complicațiile. În cazul formelor cronice ale hepatitei B, tratamentul are ca scop suprimarea replicării virusului și prevenirea complicațiilor hepatice.

Antiviralele, cum ar fi interferonul sau lamivudina, sunt adesea prescrise pentru a suprima replicarea virusului. În cazurile severe de hepatită B, pacientul poate necesita tratament spitalicesc, care poate include terapie cu fluide intravenoase și alte măsuri de susținere.

Prevenire

Prevenirea hepatitei B se poate face prin vaccinare. Vaccinul împotriva hepatitei B este disponibil în întreaga lume și este inclus în programele naționale de imunizare în multe țări. Vaccinarea este recomandată în special pentru copiii și adulții tineri, precum și pentru persoanele care prezintă un risc crescut de infectare, cum ar fi lucrătorii din domeniul sănătății, persoanele care trăiesc cu un partener infectat sau persoanele care utilizează droguri injectabile.

Concluzii

Hepatita B este o boală infecțioasă serioasă care poate duce la patologii hepatice severe. Este important să se identifice infecția la timp, deoarece o intervenție timpurie poate preveni sau reduce complicațiile hepatice. Vaccinarea împotriva hepatitei B este esențială pentru prevenirea infecției, în special în zonele cu risc crescut de transmitere a virusului.

În plus, este important să se ia măsuri de precauție pentru a preveni transmiterea virusului, cum ar fi utilizarea prezervativelor în timpul actului sexual, evitarea partajării obiectelor personale care pot conține sânge sau alte lichide corporale, precum periuțele de dinți, și evitarea utilizării drogurilor injectabile.

În concluzie, hepatita B reprezintă o problemă majoră de sănătate publică la nivel mondial. În timp ce tratamentul poate fi eficient în reducerea simptomelor și prevenirea complicațiilor hepatice, vaccinarea rămâne cea mai importantă metodă de prevenire a infecției cu HBV. Prin conștientizarea riscurilor și prin luarea de măsuri preventive, putem să reducem impactul acestei boli asupra sănătății publice.