Patologii ale ficatului – hepatita A

Introducere

Hepatita A este o boală infecțioasă a ficatului, cauzată de virusul hepatitei A (HAV). Aceasta este o patologie comună la nivel global, cu o incidență estimată la 1,5 milioane de cazuri anual. Infecția cu HAV poate fi transmisă prin consumul de alimente sau apă contaminate cu fecale infectate sau prin contactul direct cu persoane infectate. Hepatita A este considerată o patologie autolimitantă, dar poate provoca complicații în cazul formelor severe.

Epidemiologie

Hepatita A este răspândită la nivel mondial, cu o incidență mai mare în zonele cu condiții de igienă precare și în țările cu venituri medii și reduse. În țările industrializate, prevalența hepatitei A a scăzut semnificativ datorită implementării programelor de vaccinare și a standardelor de igienă. În schimb, în țările cu venituri mici și medii, unde accesul la apă potabilă și servicii sanitare este limitat, hepatita A rămâne o problemă majoră de sănătate publică. În aceste zone, incidența hepatitei A este mai mare la copiii mici, dar adulții pot fi, de asemenea, afectați.

Patogenie

HAV este un virus ARN monocatenar, care se multiplică în celulele hepatice. Infecția cu HAV este inițiată prin consumul de alimente sau apă contaminate cu fecale infectate sau prin contactul cu persoane infectate. Virusul este prezent în scaunele infectate și poate rămâne infectios timp de câteva săptămâni în mediul înconjurător. După ce virusul ajunge în intestin, acesta este absorbit de celulele hepatice, unde se înmulțește și poate provoca leziuni ale ficatului. În general, perioada de incubație a hepatitei A este de aproximativ 28 de zile.

Manifestări clinice

Simptomele hepatitei A variază de la forme asimptomatice până la forme severe. În cazul formelor ușoare și moderate, simptomele includ febră, greață, vărsături, diaree, oboseală, dureri musculare și dureri abdominale. În cazul formelor severe, simptomele includ icter, durere hepatică, insuficiență hepatică și, uneori, encefalopatie hepatică. Formele severe de hepatită A sunt rare și apar mai frecvent la adulții mai în vârstă sau la cei cu afecțiuni hepatice preexistente.

Diagnostic și tratament

Diagnosticul hepatitei A se face prin analiza de sânge, care detectează prezența anticorpilor împotriva HAV. În cazul formelor ușoare și moderate, tratamentul constă în repaus la pat, hidratare adecvată și evitarea consumului de alcool și medicamente hepatotoxice. În cazul formelor severe, poate fi necesară spitalizarea și administrarea de tratament de susținere, cum ar fi transfuziile de sânge și administrarea de medicamente pentru a preveni complicatiile.

Hepaita A este cunoscută popular ca boala mâinilor murdare, tocmai prin modul acesteia de transmitere.

Inocularea cu virusul hepatitei A se petrece prin contactul cu orice suprafaţă sau obiect ce au fost contaminate.

Virusul hepatitei A este cea mai întâlnită cauză de hepatită acută virală şi afectează în marea majoritate copiii şi adulţii tineri.

Se estimează că, raportat global, mai mult de jumătate din populaţie intră cel puţin o dată în contact cu virusul hepatitei A pe parcusrul vieţii.

Calea de transmitere este predominat fecal-oral, prin apă şi alimente contaminate cu fecale, de aceea, menţinerea unei igiene personale stricte reprezintă soluţia ce este accesibilă tuturor în vederea prevenirii contaminării.

Caracteristici ale hepatitei A

• Este o formă uşoară de hepatită, care se vindecă la majoritatea pacienţilor
• Există vaccin antihepatitic A
• Nu se cronicizează şi nici nu se vindecă cu sechele
• Pacientul se poate imuniza natural: dacă la început, prin interacţiunea cu diferite colectivităţi există o susceptibilitate crescută la a dobândi virusul hepatitei A, în timp, se formează anticorpi care ne vor proteja toată viaţa.

După inocularea virusului în organism pe cale digestivă, sexuală sau sanguină, acesta are nevoie de timp pentru a incuba.

Pacientul va avea simptome digestive nespecifice, de tipul diareei, durerilor abdominale sau a unor stări alterate pentru care nu poate găsi explicaţie.

Febra, cefaleea, geaţa, scăderea în greutate sau durerea la nivelul abdomenului drept pot fi de asemenea manifestări ale hepatitei A.

Cu toate că icterul, ce reprezintă coloraţia galbenă a pielii şi a sclerelor, este un marker al hepatitelor, în evoluţia sa, hepatita de tip A poate să nu fie însoţită de acest semn.

În perioada sa de viremie, când virusul îşi exprimă potenţialul patogen, boala este transmisibilă.

De obicei, două săptămâni înainte de diagnosticare şi una-două săptămâni după vindecare virusul poate încă să fie periculos pentru cei din jur.

Diagnosticul se pune pe baza analizelor de sânge dar în acest sens, anchetele epidemiologice pot ajuta.

Factorii favorizanţi contaminării cu virusul hepatitei A precum integrarea în noi comunităţi şi călătoritul în zone cu risc pot să ajute în stabilirea momentului şi a modului în care s-a produs inocularea.

Perioada de convalescenţă pentru pacient durează aproximativ o lună, maxim două iar după aceea, riscurile de recidivă, sechele sau complicaţii ulterioare sunt deosebit de reduse.

În cabinetul stomatologic, riscul infecţiei cu virusul hepatitei A este scăzut. Având în vedere că instrumentarul stomatologic este sterilizat după utilizare iar suprafeţele dezinfectate în mod regulat, nivelul de igienă din aceste spaţii este mult crescut faţă de alte locuri publice.

Prevenție

Vaccinarea este cea mai eficientă modalitate de prevenire a hepatitei A. Vaccinul constă dintr-o serie de două injecții, administrate la un interval de 6-12 luni.

Vaccinul este recomandat persoanelor care trăiesc sau călătoresc în zone cu risc crescut de hepatită A, precum și pentru persoanele cu afecțiuni hepatice preexistente sau cu un risc crescut de expunere la virus.

În plus, igiena adecvată a alimentelor și a apei poate reduce riscul de infectare cu HAV. Este important să se spele mâinile cu săpun și apă caldă înainte de a pregăti alimente și după utilizarea toaletei.

Este recomandat să se evite consumul de apă de la robinet și alimente crude sau nedigerate în zone cu risc crescut de hepatită A.

Organismul uman luptă în permanenţă, prin componentele sale, împotriva îmbolnăvirii.

Unele boli se pot produce relativ rapid, prin inocularea virusurilor regăsite pretutindeni pe când altele se dezvoltă lent, prin malfuncţionarea anumitor elemente şi stucturi ale organismului.

Orice agent patogen care pătrunde în organism declanşează o serie de reacţii de apărare, menite să neutralizeze şi să elimine corpul străin.

Un organism sănătos face faţă cu brio provocărilor oferite de către aceşti agenţi patogeni, pe când un teren imunitar scăzut înseamnă instalarea şi exacerbarea bolii.

Concluzie

Hepatita A este o patologie infecțioasă comună a ficatului, care poate fi prevenită prin vaccinare și igiena adecvată a alimentelor și a apei. Infecția cu HAV poate fi autolimitantă, dar poate provoca complicații în cazul formelor severe. Este important să se diagnosticheze și să se trateze această boală în stadiile inițiale, pentru a preveni complicațiile și pentru a proteja sănătatea pacienților.