Reconstructia osoasa în implantologie


Reconstrucția osoasă în implantologie

Implantologia vine în ajutorul pacienților cu soluții moderne pentru tratarea edentaţiilor.

Aplicarea de implanturi dentare reprezintă soluţia de elecţie în protetică. Implantul este reprezentat dintr-o porţiune radiculară, ce se inseră în os şi are rolul de a reproduce funcţia rădăcinii dinţilor pierduţi.

La nivelul acestei porţiuni radiculare se agregă bontul, ce constituie suport pentru viitoarea coroană protetică ce va recrea forma coroanei dentare pierdute.

Pentru a putea insera un implant dentar, este important ca medicul să aprecieze corect cantitatea de os rămasă precum şi cea necesară pentru a permite agregarea optimă şi prevenirea complicaţiilor.

Uneori, înaintea etapei chirurgicale de inserţie a implanturilor, se impune augmentarea osoasă.

Dacă suportul osos este deficitar, se intervine prin adăugarea de materiale de augmentare, ce vor genera un câmp favorabil implantării.

Cauzele deficitului osos:

  • resorbţia fiziologică a crestei edentate – în timp, dacă s-a produs o edentaţie, osul subiacent nu mai este solicitat şi astfel se resoarbe.
    La fel ca toate organele, odată ce acestea nu mai sunt utilizate se instalează procesul de atrofie.
    Acestea îşi reduc volumul dar şi capacitatea ulterioară de a reacţiona.

  • resorbţia patologică a crestei în cadrul bolii parodontale încă din timpul dentaţiei – boala parodontală reprezintă patologia în care osul se resoarbe prematur, descoperind suprafaţa radiculară a dinţilor şi producând mobilizarea acestora.
    Cauzele care duc la instalea bolii parodontale pot fi genetice sau infecţioase dar sunt întotdeauna potenţate de slaba igienă orală a pacientului

  • resorbţia apărută ca efect secundar al tratamentelor ortodontice

  • alveola postextracţională care nu se vindecă în paramentri normali – în urma unor extracţii traumatizante, dificile sau în momentul în care apar complicaţii septice ale alveolei postextracţionale, există riscul ca osul să se vindece deficitar.

  • traumatisme ce produc minus de substanţă osoasă

Materiale folosite la reconstructia osoasa:

– transplantul de os uman – se prelevă os de fie de acelaşi pecient, tip de os care se numeşte autolog sau de alt om, acest din urmă tip fiind homolog.

– transplantul de os animal – se numeşte heterolog şi dă rezultate bune din punct de vedere al integrării

– tehnici de inginerie tisulară şi genetică

– tehnici de elongare osoasă dirijată

Grefele osoase prelevate de la acelaşi pacient sau cele autologe pot să fie din vecinătatea cavităţii orale sau de la distanţă.

Grefele osoase prelevate din regiunea endoorală pot fi abordate din acelaşi câmp operator, bolnavul poate să îşi menţină aceeaşi poziţie, se poate folosi acelaşi instrumentar, fiind vorba de aceeaşi regiune.

Ce este important pentru pacient este faptul că în urma acestei intervenţii pacientul nu rămâne cu cicatrici cutanate, abordul fiind endooral.

Ca minusuri ale prelevării osoase din regiunea endoorală, avem cantitatea relativ redusă de os diponibil, în comparaţie cu alte zone.

Sursele donoare de os de la distanţa au avantajul de a oferi suprafeţe osoase mai extinse dar, ca dezavantaj, prezintă faptul că este necesară o a doua intervenţie chirurgicală.

Indiferent de care este sursa donoare de os, timpii chirurgicali vor fi aceiaşi. Pacientului i se vor explica paşii iar acesta, la rândul lui, va trebui să respecte indicaţiile posoperatorii, pentru a ajuta la crearea de condiţii optime de inserare a implanturilor dentare.

Reconstrucția osoasă în implantologie

Implanturile dentare sunt una dintre cele mai utilizate tehnici de înlocuire a dinților lipsă.

Cu toate acestea, uneori pacienții nu au suficient os sănătos pentru a susține implanturile. În astfel de cazuri, medicii stomatologi apelează la reconstrucția osoasă înainte de implantare pentru a asigura o ancorare stabilă a implanturilor dentare.

Reconstrucția osoasă este o tehnică complexă care necesită experiență și precizie chirurgicală.

Există mai multe metode de reconstrucție osoasă în implantologie, fiecare având avantaje și dezavantaje.

În general, aceste tehnici se împart în două categorii: augmentarea osoasă și regenerarea osoasă ghidată (ROG).

Augmentarea osoasă implică utilizarea de materiale de umplere, cum ar fi osul artificial sau osul provenit de la pacient (de exemplu, din zona donatoarelor). Această metodă este utilizată atunci când pacienții nu au suficient os propriu pentru a susține implanturile dentare.

Materialele de umplere sunt introduse în zona în care se va amplasa implantul, creând astfel o fundație solidă.

Regenerarea osoasă ghidată (ROG) este o tehnică mai complexă care implică utilizarea membranei de colagen și a substanțelor de creștere osoasă pentru a stimula creșterea osului. Membrana de colagen este introdusă în zona în care se va amplasa implantul, acoperind astfel suprafața osoasă expusă. Substanțele de creștere osoasă sunt apoi introduse sub membrană, stimulând astfel creșterea osului.

Ambele tehnici pot fi utilizate în combinație pentru a asigura o ancorare stabilă a implantului dentar.

Una dintre cele mai importante aspecte ale reconstrucției osoase este evaluarea pacientului în prealabil.

Este important să se determine cantitatea și calitatea osului pacientului pentru a se determina care este cea mai potrivită tehnică de reconstrucție osoasă.

Reconstrucția osoasă este o procedură complexă și necesită o experiență și precizie chirurgicală deosebită.

Este important să se aleagă un medic stomatolog cu experiență în reconstrucția osoasă și implantologie pentru a asigura o procedură sigură și eficientă.

În concluzie, reconstrucția osoasă este o tehnică complexă și necesară în implantologia dentară atunci când pacienții nu au suficient os sănătos pentru a susține implanturile dentare.

Există mai multe metode de reconstrucție osoasă, fiecare având avantaje și dezavantaje.

Este important să se aleagă o tehnică potrivită pentru fiecare pacient și să se efectueze o evaluare precisă înainte de a începe procedura.

Această procedură poate fi realizată cu succes cu ajutorul unui medic stomatolog cu experiență în implantologie și reconstrucție osoasă, și poate asigura o ancorare stabilă a implanturilor dentare și o bună funcționare a acestora pe termen lung.

De asemenea, este important să se țină cont de faptul că reconstrucția osoasă este un proces care poate dura mai multe luni.

Este necesară o perioadă de vindecare pentru ca osul să crească și să se consolideze, înainte de a putea introduce implantul dentar.

Pacienții trebuie să fie pregătiți pentru această perioadă de timp și să urmeze cu strictețe indicațiile medicului stomatolog pentru a asigura succesul procedurii.

În concluzie, reconstrucția osoasă este un aspect important al implantologiei dentare care poate asigura o ancorare stabilă și o bună funcționare a implanturilor dentare pe termen lung.

Este important să se efectueze o evaluare prealabilă precisă și să se aleagă o tehnică potrivită pentru fiecare pacient.

Cu ajutorul unui medic stomatolog cu experiență în implantologie și reconstrucție osoasă, pacienții pot beneficia de un zâmbet sănătos și de o funcție masticatorie eficientă.