Indicatii de restaurare prin implanturi


image_pdfimage_print
Indicatii de restaurare prin implanturi

indicatii restaurareImplantul este un dispozitiv inserat printr-o manoperă chirurgicală la nivel periostal sau osos, menit să înlocuiască o unitate dentară pierdută.

Diferenţa dintre lucrările protetice clasice şi implantul dentar constă în faptul că cea din urmă va reda forma şi funcţia dintelui atât la nivel radicular cât şi coronar.

Un implant dentar este, de fapt, o rădăcină artificială plasată în locul uneia pierdute. Peste aceasta se va aplica coroana dentară.

Anestezia înlătură orice durere sau jenă, pacientul poate coopera cu medicul, în timpul intervenției chirurgicale, iar starea postoperatorie este similară celei de după extracția dentară.

Situaţii în care se indică tratamentul prin implanturi :
  • Spaţiul dat de lipsa unităţilor dentare : odată cu pierderea dinţilor, osul alveolar suferă şi el modificări manifestate prin rezorbţie. Creasta osoasă reziduală trebuie să prezinte anumite caracteristici pentru a suporta inserarea unui implant. Pentru aceasta, medicul specialist va efectua o analiză pe baza examenelor imagistice şi va alege soluţia optimă cazului.
  • Dinţii cu indicaţie de extracţie : unităţile dentare care sunt afectate de procese carioase extinse şi nu pot beneficia de tratament conservativ protetic, dinţii mobili pentru care tratamentul parodontal nu aduce îmbunătăţiri, traumatismele care duc la pierderea dinţilor de pe arcadele dentare.
Materiale utilizate în realizarea implanturilor:

Fiind inserate la nivel osos, reprezentând porţiunea radiculară a dinţilor, implanturile dentare trebuie să fie bine integrate şi accepte la acest nivel, pentru a se putea obţine osteointegrarea. Condiţia majoră care se impune în acest caz este biocompatibilitatea cu ţesuturile de care este înconjurat.

La ora actuală se consideră că materialele de elecţie utilizate în implantologie sunt titanul şi zirconiul. Caracteristicile care le recomandă sunt următoarele :

  • Biocompatibilitate : nu lezează ţesuturile din jur, sunt acceptate şi integrate la nivelul organismului, nu dau reacţii alergice.
  • Rigiditate : forţele ocluzale vor fi transmise prin coroana dentară către implant, astfel că acesta trebuie să aibă un grad de rezistenţă ridicat.

Titanul a fost folosit cu succes în ultimele decade, având un procent de reuşită de peste 95%, care îl face să fie încă utilizat pe scară largă. Problematica ce se pune este legată de culoarea gri care, în unele cazuri poate transpare prin gingie şi modifica estetica de la nivelul ţesuturilor moi.

Zirconiul vine cu o îmbunătătire din acest punct de vedere. Având o nuanţă albă, problemele estetice sunt eliminate. In ceea ce priveşte rezistenţa şi biocompatibilitatea cu ţesuturile din jur, studiile au arătat rezultate similare cu ale titanului.

Lucrarea protetică supraimplantară

În urma aplicării implantului dentar, acesta are nevoie de o perioadă de adaptare şi integrare la nivel osos, înaintea aplicării lucrării protetice ce-l va acoperi.

În funcţie de planul de tratament pentru care s-a optat, putem avea coroane, punţi sau chiar proteze totale mobilizabile supraimplantare. Acestea vor fi ataşate prin sisteme complexe de însurubare, capse, culise sau cimentare.

Materialele care se vor utiliza în confecţionarea pieselor protetice supraimplantare pot fi integral ceramice sau variaţii ale acesteia pe diferite suporturi: aur, titan, zirconiu sau aliaje.

Implanturile dentare sunt lucrări protetice complexe care au un prognostic favorabil în timp. Totuşi, pentru a depista precoce orice problemă şi pentru a se asigura întreţinerea unei igiene optime ale implantului, controlul la medicul stomatolog trebuie să se efectueze la fiecare 6 luni.

# indicatii de restaurare                                                                       # indicatii de restaurare