Implantologia este ramura medicinii dentare menită să înlocuiască unităţile dentare pierdute, în porţiunea lor radiculară, cea coronară urmând a fi reabilitată prin tehnicile clasice de protezare.
Reprezintă soluţia de elecţie în tratarea spaţiilor edentate, implantul plasat intraosos menţinând activitatea acestuia şi prevenind rezorbţia ulterioară.
Rezorbţia osoasă este un proces natural care apare la nivelul crestelor edentate. Lipsa transmiterii forţelor în structurile subiacente datorată pierderii unităţilor dentare produce modificări vizibile.
Dacă la început crestele osoase sunt înalte, rotunjite, bine reprezentate, reuşind să confere retenţie lucrărilor protetice, în timp ele diminuă ca înălţime, devin ascuţite şi periclitează tratamentele.
Medicul specialist va evalua clinic starea crestelor edentate ale pacientului iar cu prin intermediul examinărilor complementare (radiografii, CBCT) va putea determina nivelul de os restant şi posibilitatea protezării prin implanturi.
Indicaţiile protezării prin implanturi
Edentaţii : lipsa dinţilor poate fi compensată prin mai multe tipuri de proteze. Implanturile se indică celor care doresc o estetică crescută şi care dispun de osul necesar intervenţiei.
Refuzul pacientului de a purta o proteză mobilizabilă : pentru unii pacienţi, impactul psihologic al unei lucrări mobile poate fi răsunător, aceştia neputându-se adapta cu modalităţile de igienizare sau cu îndepărtarea protezei în fiecare seară.
Numărul de dinţi restanţi limitaţi, care nu pot susţine o proteză fixă : în urma edentaţiilor extinse, când numărul unităţilor dentare restante este mic, o proteză fixă va suprasolicta parodonţiul dinţilor rămaşi producând migrări, infecţii sau mobilitate. Pacienţii care nu îşi doresc proteze totale pot opta pentru suplimentarea numărului de dinţi prin implanturi, care vor permite ancorarea unei proteze fixe.
Etapele protezării prin implanturi – capa de vindecare
După analiza situaţiei din cavitatea orală şi stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament viabil, prima etapă este cea de aplicare a implantului endoosos. Fiind alcătuit dintr-un material bicompatibil, implantul va fi lăsat o perioadă de 2 până la 6 luni, timp în care osul va depune gradual ţesut dur în jurul lui.
Rolul capei de vindecare sau gingivaforma
Implantul inserat în os va fi acoperit de mucoasa gingivală în timp. Pentru a se evita încă o intervenţie chirurgicală de descoperire după cele 2-6 luni de osteointegrare, la nivelul implantului va fi introdusă o capă sau un şurub, al căror nivel coronar se află la suprafaţa mucozală, fiind vizibilă în cavitatea orală. Gingia se va vindeca în jurul capei aplicate, astfel menţinându-se accesul direct la nivelul implantului, doar prin desşurubarea gingivaformei.
Gingivaforma poate fi inserată după implantarea suportului radicular, ţinând locul şurubului de vindecare, sau la finalul celor 2-6 luni, când osteointegrarea este aproape completă.
Porţiunea inferioară a gingivaformei se fixează la implant prin înşurubare, pe când cea superioară poate avea ca design diferite forme menite să retenţioneze o coroană provizorie.
Rolul capei de vindecare sau a gingivaformei este de a ghida vindecarea optimă a gingiei în urma intervenţiei chirurgicale de inserare a implantului. Această etapă este important a se realiza cât mai corect pentru a permite o amprentare cât mai fidelă ulterioară.
După ce integrarea osoasă s-a realizat, se pot continua manoperele de amprentare şi definitivare a coroanelor de acoperire. Intre fiecare din aceste etape viitoare, capa de vindecare va menţine limitele dorite dintre implant şi mucoasa gingivală, prevenind acoperirea acestuia.
Tratamentul prin implanturi este complex, implicând mai multe etape ce se întind pe o perioadă mai lungă de timp şi pot fi obositoare pentru pacient Rezultatele estetice şi funcţionale însă pledează pentru alegerea acestei soluţii terapeutice.
