Infectia HIV si manifestarile orale

Infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV) a fost asociată cu un număr mare de afecțiuni orale.

Deși tratamentul antiretroviral a redus semnificativ incidența acestor afecțiuni, ele încă reprezintă o problemă semnificativă pentru pacienții HIV pozitivi.

În acest articol, vom discuta câteva dintre cele mai comune manifestări orale ale infecției HIV.

Candidoza bucală este una dintre cele mai frecvente afecțiuni orale în rândul pacienților HIV pozitivi.

Aceasta este cauzată de o ciupercă numită Candida albicans, care se dezvoltă în mod normal în gura oamenilor sănătoși, dar poate crește în exces în cazul persoanelor cu sistem imunitar slăbit.

Candidoza bucală se manifestă prin apariția unor pete albe, crem sau galbene pe limbă, buze sau interiorul gurii, care pot fi dureroase și pot sângera ușor atunci când sunt zgâriate.

Herpesul oral este, de asemenea, o afecțiune comună în rândul pacienților HIV pozitivi.

Manifestarile sunt reprezentate prin vezicule dureroase, umflate, care apar în grupuri pe buze, limba sau interiorul gurii. Acestea pot fi foarte dureroase și pot provoca dificultăți în a mânca sau a bea.

Deși herpesul oral poate fi tratat cu medicamente antivirale, el poate deveni recurent la persoanele cu sistem imunitar slăbit.

Leucoplakia este o altă afecțiune orală care poate apărea la pacienții HIV pozitivi.

Aceasta se manifestă prin apariția unor pete albe sau gri pe interiorul gurii, care pot fi dureroase și pot sângera ușor atunci când sunt zgâriate. Leucoplakia poate fi o afecțiune pre-cancerigenă și necesită o evaluare medicală imediată.

Gingivita și parodontita sunt afecțiuni inflamatorii ale gingiilor și țesuturilor de susținere ale dinților, care pot fi mai frecvente la pacienții HIV pozitivi.

Aceste afecțiuni pot cauza sângerări ale gingiilor, durere și pierderea dinților. Îngrijirea dentară regulată și tratamentul prompt al gingivitei și parodontitei pot preveni progresia acestor afecțiuni și pot ajuta la menținerea sănătății orale.

Candidoza orală sau micoza bucală este o altă afecțiune frecventă la pacienții HIV pozitivi.

Aceasta este cauzată de o infecție fungică și se manifestă prin apariția unor pete albe sau galbene pe interiorul gurii, care pot fi dureroase și pot provoca senzația de arsură.

Candidoza orală poate fi tratată cu medicamente antifungice.

Este important ca pacienții HIV pozitivi să acorde o atenție deosebită igienei orale și să efectueze vizite regulate la medicul dentist.

De asemenea, este important să discutați cu medicul dumneavoastră despre istoricul medical și să-i informați cu privire la orice afecțiune orală sau simptom pe care îl experimentați.

Cu o îngrijire adecvată și o comunicare deschisă cu echipa medicală, pacienții HIV pozitivi pot menține sănătatea orală și pot preveni complicațiile asociate.

Inocularea retrovirusului HIV în organism generează o infecţie cronică, ireversibilă, în care se produce distrugerea progresivă a mecanismelor de apărare ale gazdei şi instalarea sindromului de imunodeficienţă dobândită.

Infectarea cu HIV nu produce reacții imediate și specifice.

Intregul proces se întinde de-a lungul anilor și afectează funcționarea mai multor organe.

Stadiul final al infecției cu HIV produce SIDA. Astfel, imunitatea generală a organismului scade, creand un mediu propice pentru apariția infecțiilor oportuniste.

Sistemele și organele care pot suferi de pe urma scăderii imunității sunt sistemul nervos, respirator, cardiovascular, circulator, la nivelul tegumentelor și mucoaselor vor apărea leziuni variate iar în ceea ce privește organele, acestea pot dezvolta tumori maligne, ce vor prezenta risc crescut de evoluție nefavorabilă.

Transmiterea infecției HIV se poate realiza prin următoarele căi:

• Transfuzii de sânge – prin introducerea în organism de sânge contaminat. Risc mai mare prezintă pacienții cu insuficiență renală cronică dializați.
• Perinatal – de la mamă infectată la făt.
• Expunerea la sânge infectat – virusul, regăsit în materiile infectate, poate fi inoculat în organism prin tegumente ce prezintă leziuni.

Primul contact cu virusul este asimptomatic pentru mai mult din jumătate din cazuri.

Totuși, în cazul în care infecția se manifestă, aceasta poate lua forma de mononucleoză infecțioasă, meningită, nevrite sau encefalită acută. Boala poate să rămână în stare latentă primii 3-5 ani.

Apoi, în majoritatea cazurilor, evoluția este verticală, rapidă, distructivă.

La nivelul cavității orale, HIV se manifestă astfel:

• Cheilită angulară – apare în stadiile incipiente ale infecţiei HIV; clinic, apar fisuri la nivelul comisurilor orale care sunt dureroase iar în procesul de vindecare se formează cruste. Cheilita angulară limitează deschiderea gurii. Producția de salivă este scăzută de asemenea, ducând la deshidratarea mucoaselor. Tratamentul constă în aplicarea locală de substanțe antifungice, de 4 ori pe zi.
• Candidoză – se caracterizează prin prezența de plăci multiple, albe, alb-albăstrui sau galbene, de dimensiuni reduse, localizate pe o mucoasă normal colorată. Pot fi uşor îndepărtate prin ştergere, în urma lor rămânând o arie roșie, sângerândă.
• Leucoplazia păroasă – este generată de virusul Epstein-Barr, responsabil de instalarea mononucleozei infecțioase. Afectează marginile laterale ale limbii, în general bilateral; se caracterizează prin prezența de filamente multiple, verticale, albe, hipercheratinizate. Leziunile nu pot fi îndepărtate prin grataj.
• Herpes – este declanșat de prezența visurusul herpes simplex. Se caracterizează prin vezicule translucide cu conținut seros sau sanguinolent. Infecția primară se manifestă în copilărie. La adulți, cei care dezvoltă herpes recurent sunt doar cei care au sistemul imunitar deprimat. Gingia adiancentă este edemațiată și dureroasă. Ingreunează mult procesele de vorbire și masticație. Apariția veziculelor se însoțesc de alterarea stării generale, febră și oboseală.
• Afte bucale – reprezintă ulcerații circumscrise, albe, înconjurate de un halou roșu. Pot să apară prin scăderea imunității organismului dar și în relație cu agenți mecanici ce produc mici traumatisme la nivelul mucoaselor orale.
• Stomatita necrozantă – este o afecţiune localizată, foarte rapid distructivă a osului alveolar şi a gingiei supraiacente. Debutează cu dureri intense. Gingia se descuamează și porțiuni din aceasta se necrozează.

Aceste manifestări sunt asociate cu SIDA, la nivelul cavității orale. Tratamentul lor este localizat, simptomatic iar ameliorarea stării de sănătate bucală nu înseamă vindecarea și eliminarea HIV din organism.

Concluzia este că pacienții HIV pozitivi sunt mai susceptibili de a dezvolta afecțiuni orale, cum ar fi herpesul oral, leucoplakia, gingivita și parodontita, candidoza orală și altele.

Aceste afecțiuni pot fi dureroase și pot duce la probleme în alimentație și hidratare.

Este important ca pacienții HIV pozitivi să acorde o atenție deosebită igienei orale și să efectueze vizite regulate la medicul dentist. Prin îngrijire adecvată și o comunicare deschisă cu echipa medicală, pacienții HIV pozitivi pot menține sănătatea orală și pot preveni complicațiile asociate.